Libertatea creştină şi slujba pentru Hristos


 10171
 Tema: Libertatea creştină şi slujba pentru Hristos

 

Dragi ascultători, ne întoarcem la prima epistolă a apostolului Pavel către Corinteni, pentru a relua răspunsurile sale cu privire la problemele ridicate de credincioşii din Corint.

Ne aducem aminte că suntem în secţiunea în care Pavel vorbeşte despre libertatea creştină.

În capitolul 8, Pavel s-a ocupat de libertatea creştină referitor la mâncarea cărnii care a fost oferită idolilor. Principiul enunţat de Pavel era acela că, în chestiunile discutabile, purtarea creştină trebuie să fie motivată de grija pentru fratele credincios.

Aceasta ne arată că libertatea noastră creştină are limite. Putem exemplifica în felul următor: aveţi dreptul să daţi cât vreţi cu pumnul în stânga şi în dreapta, dar libertatea de a face acest gest sfârşeşte acolo unde începe nasul meu.

Pavel exprimă acest principiu de câteva ori de-a lungul Epistolei către Corinteni. “Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine” (1 Cor. 6:12). “Dar nu carnea ne face să fim plăcuţi lui Dumnezeu; nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea, şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm” (1 Cor. 8:8). “Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc” (1 Cor. 10:23). Mai departe, Pavel spune: “Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.” Acesta este motivul pentru care libertatea creştină are nişte limite.

Un alt domeniu în care creştinul beneficiază de anumite libertăţi, este cel al căsătoriei. De fapt, problema este pusă într-un mod mult mai specific, fiind vorba despre dreptul lucrătorului creştin de a se căsători.

Încă de data trecută am descoperit care este direcţia oferită de Duhul Sfânt prin intermediul lui Pavel – slujitorul creştin are dreptul să se căsătorească. Cel care nu o face, este liber să nu o facă, dar dacă o face nu greşeşte.

De la această discuţie, Pavel ajunge la un alt aspect care ridică semne de întrebare. Dreptul slujitorului la remunerare la o răsplată materială pentru slujirea sa.

Să vedem ce are Pavel de spus în această direcţie şi pentru aceasta vom continua itinerarul nostru biblic de la versetul 7 al capitolului 9.

1 Corinteni 9:7-9

v.7  Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădeşte o vie, şi nu mănîncă din rodul ei? Cine paşte o turmă, şi nu mănîncă din laptele turmei?

v.8  Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune şi Legea?

v.9  În adevăr, în Legea lui Moise este scris: ,,Să nu legi gura boului care treieră grîul!„ Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici?

În vechime, oamenii foloseau un bou pentru a treiera grâul. Legau un bou de o roată orizontală şi acesta mergea în cerc peste grâu. Astfel grâul era separat de neghină. Apoi neghina era vânturată pentru ca vântul să o sufle mai departe şi grâul cel bun cădea la pământ pe aria de treierat. Dumnezeu spune că nu trebuie legată gura boului care treieră. De ce? El muncea şi trebuia să fie lăsat să mănânce din grâu în timp ce muncea. Acesta este modul în care purta Dumnezeu de grijă şi aceasta era o lege pentru poporul Său. Tot la fel, nici predicatorul nu trebuie să fie lăsat fără răsplată. El trebuie să fie “hrănit” pentru munca sa.

Am auzit o istorioară despre un predicator din Kentucky, Statele unite. Pentru că trăia în vremea când se folosea calul pentru deplasare, el avea un cal foarte frumos şi bine întreţinut. Cu el se deplasa în treburile sale legate de biserica sa. El însuşi era însă foarte slab. Într-o zi, unul dintre membrii comitetului bisericii l-a întrebat: “cum se face că, în timp ce calul dvs. arată foarte bine, dvs. sunteţi atât de slab şi de pipernicit?” Predicatorul a răspuns: “Vă explic îndată. Eu îmi hrănesc calul şi voi sunteţi cei care mă hrăniţi pe mine.”

Dumnezeu spune să nu legaţi gura boului care lucrează la treieratul grâului şi Pavel aplică acest principiu la lucrarea slujitorilor bisericii. Dumnezeu nu Se îngrijeşte numai de animale, El are grijă şi de predicatori şi păstori. Pavel spune că el, ca apostol care i-a hrănit pe alţii, are şi el dreptul de a fi hrănit.

1 Corinteni 9:10, 11

v.10  Sau vorbeşte El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; căci cine ară, trebuie să are cu nădejde, şi cine treieră grîul, trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el.

v.11  Dacă am sămănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?

Pavel menţionează din nou acest lucru în Epistola către Galateni.

Dacă v-a dat cineva binecuvântări spirituale, bogăţii spirituale, atunci voi trebuie să împărţiţi cu ei binecuvântările voastre pământeşti.

Am auzit un predicator spunând că noi, creştinii, ar trebui să susţinem financiar locul de unde primim binecuvântările spirituale. Dacă mergeţi să mâncaţi la un restaurant, nu ieşiţi de acolo şi intraţi în altul pentru a achita nota de plată de la primul. Veţi plăti acolo unde aţi mâncat. Totuşi, mulţi oameni procedează aşa în ce priveşte hrana lor spirituală. Ei îşi iau binecuvântările spirituale dintr-un loc şi îşi duc darurile în altă parte.

1 Corinteni 9:12

v.12  Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta; ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos.

Pavel are dreptul să fie răsplătit pentru lucrarea sa. Totuşi, el nu vrea să facă nici un lucru care ar împiedica înaintarea Evangheliei lui Hristos. Prin urmare, nu primeşte nici o plată pentru lucrarea sa, dar se întreţine singur prin meseria pe care o ştia: confecţionarea corturilor.

În zilele noastre există mulţi escroci religioşi. A nega existenţa lor înseamnă a fi orb ca un liliac scos la soare. Din păcate, sunt mulţi cei care fac comerţ cu Evanghelia lui Hristos. Cei care ajung bogaţi în lucrarea aceasta de păstorire a turmei lui Dumnezeu sunt o piedică pentru Evanghelie – nu încape nici o îndoială în această privinţă. Dar Dumnezeu spune că lucrătorii Săi care au această slujbă duhovnicească trebuie să fie susţinuţi de cei care beneficiază de pe urma ei.

1 Corinteni 9:13

v.13  Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte  sînt hrăniţi din lucrurile de la Templu, şi că cei ce slujesc altarului, au parte de la altar?

Aceasta este metoda lui Dumnezeu.

1 Corinteni 9:14

v.14  Tot aşa, Domnul a rînduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie.

Dragii mei, nu este greşit ca un păstor care a fost o binecuvântare pentru turma lui să fie întreţinut de oamenii săi şi  aceasta nu o spun în apărarea poziţiei mele de pastor. Am descoperit că, atunci când oamenii primesc binecuvântare într-un loc, vor sprijini material acel loc unde au fost binecuvântaţi. Deci, fiecare să tragă concluziile de rigoare:

1 Corinteni 9:15

v.15   Dar eu nu m’am folosit de niciunul din aceste drepturi. Şi nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă aşa cu mine; căci aş vrea mai bine să mor decît să-mi ia cineva pricina mea de laudă.

Pavel nu avea un salariu. Putea să spună că Biserica din Corint nu îl susţinea financiar. El nu primea nimic de la ei şi se întreţinea singur făcând corturi.

1 Corinteni 9:16

v.16  Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s’o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!

Înţeleg foarte bine ce simţea Pavel pentru că şi eu ştiu şi simt că trebuie să vestesc Evanghelia. Nu îndrăznesc să mă opresc din propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu. Sigur că nu mi-aş pierde mântuirea dacă m-aş opri, dar voi continua pentru că simt acest imbold interior şi îmi place foarte mult să-i învăţ pe oameni şi să predic Evanghelia.

1 Corinteni 9:17, 18

v.17  Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredinţată.

v.18  Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia, pe care o vestesc, şi să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.

Pavel nu predica Evanghelia pentru vreun motiv ascuns. Nici eu nu fac acest lucru. Totuşi, Dumnezeu a promis o răsplată. Eu ştiu că nu vom fi dezamăgiţi când va veni momentul să ne primim răsplata.

1 Corinteni 9:19

v.19  Căci, măcar că sînt slobod faţă de toţi, m’am făcut robul tuturor, ca să cîştig pe cei mai mulţi.

El avea libertatea să se facă robul tuturor! Urmează binecunoscuta mărturie a propriei sale lucrări de slujire:

1 Corinteni 9:20-23

v.20  Cu Iudeii, m’am făcut ca un Iudeu, ca să cîştig pe Iudei; cu cei ce sînt supt Lege, m’am făcut ca şi cînd aş fi fost supt Lege (măcar că nu sînt supt Lege), ca să cîştig pe cei ce sînt supt Lege;

v.21  cu cei ce sînt fără Lege, m’am făcut ca şi cum aş fi fost fără lege (măcar că nu sînt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sînt supt legea lui Hristos), ca să cîştig pe cei fără lege.

v.22  Am fost slab cu cei slabi, ca să cîştig pe cei slabi. M’am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mîntuiesc pe unii din ei.

v.23  Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

Pavel spune: “Fac toate acestea pentru că sunt ca un alergător aflat în cursă. Sunt un atlet care aleargă. Pentru ce? Pentru un premiu.”

1 Corinteni 9:24

v.24  Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!

Într-o cursă de alergare numai unul dintre participanţi poate ajunge pe locul întâi. Dar în cursa spirituală toţi putem câştiga premiul dacă alergăm la proba de răspândire a Cuvântului lui Dumnezeu.

1 Corinteni 9:25

v.25  Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrînări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji.

Premiile pe care vi le dă Dumnezeu nu vă vor umfla conturile din bancă dar nici nu vor rămâne aici când veţi părăsi acest pământ; ele vor fi cu voi întreaga veşnicie şi vă vor îmbogăţi veşnic.

1 Corinteni 9:26

v.26  Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n’aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vînt.

Pavel spune că nu se joacă de-a biserica. Lucrarea lui este cât se poate de reală şi de serioasă. Cursa lui nu este haotică şi zadarnică.

1 Corinteni 9:27

v.27  Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpînire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

Cuvântul “lepădat” nu este cea mai potrivită alegere aici. Cuvântul grecesc este adokimos şi înseamnă “neaprobat”. Pavel se gândeşte la scaunul de judecată al lui Hristos unde sunt date răsplăţile. În cea de-a doua Epistolă către Corinteni, el va vorbi despre faptul că noi toţi vom apărea înaintea scaunului de judecată al lui Hristos unde vom primi răsplata cuvenită. Apostolul spune că se află în cursă şi aleargă astfel încât să primească o cunună sau o răsplată. Acesta este motivul pentru care predică Evanghelia aşa cum o face. Pavel este liber, aceasta fiind alegerea lui.

Eu cred că fiecare creştin ar trebui să lucreze pentru o răsplată. Noi nu lucrăm pentru mântuire noastră: aceasta este un dar primit prin harul lui Dumnezeu.

Dragul meu prieten, dacă vrei să primeşti o răsplată, va trebui să munceşti pentru ea. Dacă vrei să ai o răsplată începe chiar acum să alergi pentru a o câştiga.

Dar iată că am ajuns şi la finele capitolului 9. Pentru că mai avem un pic de timp să intrăm şi încapitolul 10, care este şi el prins în aceeaşi temă  a libertăţilor creştinului.

Dragii mei, după cum vedeţi, creştinismul nu înseamnă intrarea într-o viaţă plină de limitări şi frustrări, ci în una în care există suficiente libertăţi. Mai mult, într-o bună zi va veni deplina eliberare şi cununa cerească.

Suntem în continuare în secţiunea dedicată libertăţii creştine care va continua până la primul verset al capitolului 11. Vom vedea un nou aspect al libertăţii ilustrat prin istoria poporului Israel.

1 Corinteni 10:1

v.1    Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost supt nor, toţi au trecut prin mare.

În original, versetul 1 începe astfel: “De asemenea, fraţilor”, făcând astfel legătura cu fragmentul precedent din capitolul 9.

Pavel spusese prin aceasta că nu vrea să fie dezaprobat când se va afla înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ci, mai degrabă, să primească o răsplată.

“Nu vreau să fiţi în necunoştinţă…” – când Pavel spune acest lucru putem fi siguri că fraţii respectivi erau în necunoştinţă sau nu erau conştienţi de vreun lucru pe care el avea de gând să-l explice.

Vă reamintesc ceea ce spuneam în introducerea acestei cărţi cu privire la Biserica din Corint. Aceasta era o biserică mixtă, în sensul că era alcătuită atât din evrei, cât şi din neevrei. Astăzi, parcă este mai neobişnuit să auzim de un evreu creştin, dar în vremea aceea un creştin neevreu era mai ieşit din comun pentru că primii creştini erau evrei.

Când Pavel spune “părinţii noştri” el se adresează membrilor evrei ai congregaţiei. Ei erau israeliţi, la fel ca Pavel, şi împărţeau aceeaşi istorie.

Expresia “părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare” se referă la ieşirea poporului Israel din Egipt şi la trecerea Mării Roşii.

1 Corinteni 10:2-5

v.2  toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;

v.3  toţi au mîncat aceeaş mîncare duhovnicească,

v.4  şi toţi au băut aceeaş băutură duhovnicească, pentru că beau dintr’o stîncă duhovnicească ce venea după ei; şi stînca era Hristos.

v.5  Totuş cei mai mulţi dintre ei, n’au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie.

Acest exemplu din istoria poporului Israel ne arată cât de departe poţi ajunge fără a fi însă credincios. De asemenea, ne revelează libertatea extraordinară pe care au avut-o israeliţii după traversarea Mării Roşii. Legea mozaică nu fusese încă dată, astfel că ei nu erau sub Lege. Ei aveau o mare libertate, dar au abuzat de ea. Privilegiul nu reprezintă siguranţa că nu va avea loc un eşec final. Mulţi fii de oameni bogaţi au fost nevoiţi să simtă această lecţie pe pielea lor. Aceeaşi lecţie a fost învăţată şi de foarte mulţi oameni care au avut anumite privilegii în domeniul politic, în lumea afacerilor sau în cercurile sociale.

Israeliţii erau sub nor, adică aveau călăuzirea lui Dumnezeu. Toţi au trecut în siguranţă prin mare.

“Toţi au fost botezaţi pentru Moise”. Cuvântul “botezat” poate însemna mai multe lucruri. Eu am un dicţionar de greacă clasică în care am găsit 20 de semnificaţii ale cuvântului baptiso. Traducătorii noştri nu au tradus niciodată cuvântul, ci pur şi simplu au făcut operaţia de transliteraţie. L-au luat din limba greacă şi i-au dat o formă englezească sau românească. Prin urmare, este dificil să spunem exact ce a gândit autorul pentru că nici traducătorii nu au încercat să facă acest lucru. Ei pur şi simplu au transpus cuvântul grecesc în limba noastră. Foarte mulţi au restrâns cuvântul acesta la o singură semnificaţie.

Astfel, baptiso înseamnă a identifica. De fapt, botezul cu apă are această semnificaţie pentru că vorbeşte despre identificarea noastră cu Hristos. Noi suntem îngropaţi cu El prin botez – prin botezul Duhului Sfânt – acesta fiind botezul Duhului Sfânt. El ne identifică pe noi cu trupul lui Hristos, ne aşează în trupul lui Hristos ca mădular al acestui trup. “Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuiască un singur trup” (1 Cor. 12:13). Pavel va trata acest subiect în capitolul 12.

Aici avem însă expresia “botezaţi pentru Moise”. Ce înseamnă aceasta? Cum adică au fost botezaţi pentru Moise? Să nu-mi spuneţi că Moise a organizat o ceremonie şi i-a botezat pe toţi israeliţii în Marea Roşie pentru că nici unul dintre ei nu s-a udat, nici măcar cu o picătură de apă! Relatarea din Exod ne spune că au trecut marea pe teren uscat. Când Dumnezeu a secat Marea Roşie pentru israeliţi, El a îndepărtat orice urmă de apă, astfel că oamenii nu s-au udat deloc. Israeliţii au trecut marea pe teren uscat. Egiptenii au fost cei care s-au udat. Ei au fost acoperiţi de apă. Deci nu poate fi vorba despre botezul cu apă. Nici de botezul cu Duhul Sfânt nu este vorba, pentru că se spune “botezaţi pentru Moise”. Aceasta înseamnă pur şi simplu că au fost identificaţi cu Moise.

În Evrei 11:29 este scris: “Prin credinţă au trecut ei marea Roşie ca pe uscat, pe când Egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghiţiţi.” Copiii lui Israel erau identificaţi cu Moise. Prin credinţă, ei au trecut Marea Roşie. A cui era credinţa? Ei nu aveau nici o credinţă. Citiţi relatarea din Exodul: ei ar fi vrut să se întoarcă în Egipt şi îl învinuiau pe Moise pentru că îi adusese în deşertul acela groaznic. Credinţa era a lui Moise. Moise a fost cel care a mers la malul Mării şi a întins toiagul pentru ca apele să se despartă, aşa cum poruncise Dumnezeu. Moise a fost cel care i-a condus pe israeliţi pe malul celălalt. Când au ajuns de partea cealaltă, ei au cântat cântarea lui Moise (Exod 15). Ce cântare minunată? Poporul lui Israel era identificat cu Moise.

Toate acestea sunt o imagine a mântuirii noastre. Hristos a trecut prin apele morţii. Acum noi suntem salvaţi prin moartea Lui, suntem identificaţi cu El. Noi suntem identificaţi cu un Mântuitor viu fiind botezaţi în Hristos. Acesta este felul în care ne salvează botezul. Când ne încredem în Hristos, botezului Duhului Sfânt ne aşează în Hristos.

Botezul cu apă ilustrează acest lucru şi este foarte important, dar este doar un ritual. Adevăratul botez este lucrarea Duhului Sfânt.

Dragii mei, permiteţi-mi să închei aici călătoria noastră de astăzi în cuvântul lui Dumnezeu. Cu ajutorul Duhului Sfânt al lui Dumnezeu vom reveni asupra acestor cuvinte pentru a înţelege şi mai bine care este voia lui Dumnezeu cu privire la botez.

Până atunci însă fie ca acest cuvânt al lui Dumnezeu să rămână în inimile noastre şi să aducă rod în viaţa noastră.

Fiţi binecuvântaţi!

Itinerar Biblic 01 august 2016

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s