Adevăratele dovezi ale mântuirii pervertite de Satan


Există semne că un om este regenerat, că este mântuit, dar dezastrul din bisericile evanghelice este nu doar că oamenii au o siguranță bazată pe dovezi care nu arată că un om este neapărat mântuit dar și pervertește adevăratele dovezi ale mântuirii. Voi arăta cum face diavolul acest lucru și care sunt acele dovezi pe care el le pervertește:

1. Ura faţă de păcat. Ura și scârba pentru păcat este vitală și un semn autentic al nașterii din nou dar ura (1) pentru păcat doar pentru că îți aduce rușine înfăptuirea lui; (2) ura pentru păcatele altora, nu și pentru ale tale; (3) și ura păcatelor care sunt contrare altor păcate pe care le iubești cel mai mult – acest tip de ură este ura unui om neconvertit. Când urăști păcatul pentru că ai fost prins (4), pentru că păcatul are consecințe ce te afectează; (5) sau ura pentru un anume tip de păcate – este o ură falsă. Absalom a urât păcatul săvârşit de Amnon cu sora lui, Tamar, şi chiar ura lui a fost atât de mare încât l-a ucis pe Amnon. Şi totuşi, Absalom nu a fost decât un om stricat.

Adevărata ură pentru păcat – A urâ păcatul pentru că (1) este o încălcare a poruncii şi astfel o încercare stricată de stăpânire asupra voii lui Dumnezeu, (2) care este o ofensă adusă lui Dumnezeu, ca o greşeală săvârşită maiestăţii Lui, (3) a urî păcatul, ca o încălcare a dragostei în sângele şi moartea lui Hristos; (4) ca fiind o întristare şi stingere a Duhului lui Dumnezeu – este un semn al regenerării.

2. Rugăciunea. Una dintre lucrările Duhului Sfânt este să ne dea ajutor în rugăciune dar rugăciunea poate fi falsă fiindcă (1) poate porni din natură așa că omul se roagă la fel cum se roagă și păgânii; (2) este făcută în mod prefăcut (Matei 23:14); (3) se roagă dar iubește păcatul (Psalmul 66:18); (4) se roagă exclusiv sau în general pentru lucruri lumești (Psalmul 144:12-15a); (5) se roagă fără o dorință autentică și fără a pune inimă în rugăciune (Matei 15:8); (6) o minciună (Psalmul 78:34; 36-37) (7) datorită necazurilor și presiunilor răului (Psalmul 78:34). Faptul că un om are sentimentele mișcate în rugăciune (Evrei 12:17), că se roagă mult și de (Matei 23:14) sau că este ascultat (Psalmul 78:29) nu dovedește că acel om este regenerat.

Adevărata rugăciune – Rugăciunile autentice sunt (1) care vin din inimi sincere ridicate către Dumnezeu; (2) care provin dintr-un simţământ al propriei noastre goliciuni; (3) făcute după voia lui Dumnezeu; (4) îndreptate către lucruri spirituale mai mult decât pentru lucruri temporale; (5) care sunt însoţite de credinţă şi dependenţă și (6) care sunt lucrarea şi şoapta Duhului Sfânt în noi.

3. Suferința pentru Hristos (Matei 19:29). Toți creștinii autentici vor suferi datorită credinței, a lui Hristos, al unui comportament evlavios dar există o suferință care nu dovedește existența unei inimi regenerate. Suferința (1) pentru a căpăta merite; (2) pentru slavă deșartă și aplauze; (3) dintr-o dârzenie a spiritului; (4) pentru a avea avantaje și profite ca Iuda; (5) pentru simpla păstrare a unei opinii – este o suferință care nu dovcdește nașterea din nou; (6) poate suferi pentru Hristos, pentru că mărturisirea lui religioasă îi atrage şi consecinţe, întrucât lumea urăşte lucrurile religioase

Suferinţa autentică – (1) când un om suferă de dragul lui Hristos; (2) când un om nu se încrede în sine în mijlocul suferinţelor; (3) când un om suferă pentru o cauză bună, la o chemare bună şi cu o conştiinţă bună.

4. Pasiunea și zelul. Zelul fals este zelul (1) fără cunoaștere (Faptele Apostolilor 22:3b-4; 26:9); (2) parțial – zelos într-un lucru, şi totuşi indiferent în altul. Acela care este pentru împărţirea poruncilor în funcţie de preferinţe, acela nu este un credincios autentic; (3) utilizat greșit – focalizat asupra unor lucruri nepotrivite şi într-un mod disproporţionat (Matei 23:23; Galateni 1:14); (4) egoist, care are ca scop omul. Iehu a fost foarte zelos, dar nu într-atât pentru Dumnezeu pe cât pentru coroana de împărat în Israel; (5) exterior, fariseii spălau cupa adesea, dar rareori inimile (Matei 6:5, 16); Iehu a fost un reformator măreţ în lucrurile exterioare, dar nu a reformat nimic în interior (2 Regi 10:31); (6) legal, care acţionează doar asupra celorlalţi (Proverbe 7:11); (7) păcătos – un zel manifestat împotriva dorinţelor care nu aleargă către pângărire; (8) lipsit de suport scripturistic, care nu este generat şi strâns legat de Cuvânt, ci de unele scopuri josnice şi lipsite de valoare (2 samuel 21:2).

Adevăratul zel – “Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală, pun mâna pe ea” (Matei 11:12) dar există și un zel fals. Este un zel care (1) are drept călăuză Cuvântul lui Dumnezeu, (2) care îl direcţionează în aplicarea practică, (3) este un zel care cercetează pentru a identifica păcatele şi caută să progreseze în viaţa de sfinţenie; (4) este un zel care face din slava lui Dumnezeu scopul suprem. Acest zel este zelul unui om născut din nou.

5. Dragostea pentru copiii lui Dumnezeu (1 Ioan 3:10,14). Faraon l-a iubit pe Iosif. Ahab l-a iubit pe Iosafat. Această dragoste poate fi (1) pentru comportarea sa iubitoare, împăciuitoare, plină de bun simţ, către toţi cu care are de-a face (2) pentru splendoarea şi măreţia sa exterioară în această lume; (3) pentru fidelitatea şi utilitatea lui în locul pe care îl ocupă; dar nu este dragoste autentică pentru că (1) nu este decât o dragoste naturală, izvorâtă dintr-un soi de respect lumesc sau din scopuri egoiste; (2) este o dragoste limitată, mărginită; ea nu este universal manifestată “seminţei”.

Adevărata dragoste – (1) iubim pentru ceea ce sunt ei, chiar pentru acest motiv, că ei sunt sfinţi ai lui Dumnezeu; (2) când îi iubim datorită harului şi sfinţeniei care străluceşte din conversaţiile lor. Nu poate fi o dovadă mai bună a prezenţei Duhului lui Hristos în noi decât să iubim chipul lui Hristos în alţii.

6. Credința (Marcu 16:16). Dar și dracii cred (Iacov 2:19) și nu toți au credința (2 Tesaloniceni 3:2). Credința falsă (1) este o credinţă temporară, durează doar pentru o vreme, apoi piere; (2) rămâne la lucrurile generale, nu merge la lucruri specifice – nu au nici un fel de credinţă pentru a aplica promisiunea Domnului Iisus Hristos în mod personal; (3)  este bazată pe înţelegere mentală, nu pe voinţă. Credinţa lor se bizuie pe cunoaştere, nu pe aplicare; (4) credinţă fără experienţă – este ca un pacient care crede tot ce îi spune medicul, dar nu încearcă niciodată medicamentele prescrise; (5) credinţă care se manifestă neînsoţită de o zdrobire a inimii; (6) o credinţă care nu transformă inima, o credinţă fără roade, care nu aduce cu ea noua creaţie în suflet, dar care îl lasă abandonat în starea de păcat şi moarte,

Adevărata credință – (1) Este o astfel de credinţă care bizuie sufletul în întregime pe Hristos în ce priveşte harul, slava, iertarea, pacea, sfinţirea şi mântuirea; (2) un act reunit al întregului suflet, în ce priveşte mintea, voinţa şi sentimentele, toate participând la unirea sufletului cu Răscumpărătorul atoatesuficient; (3) Este o credinţă care “purifică inima” şi o curăţă, care influenţează şi dă tărie vieţii în toate harurile.

7. Împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu (Ioan 14:21). Balaam a ascultat (Numeri 22:38) ca și tânărul bogat (Marcu 10:20) deși nu a fost decât un ipocrit care s-a dezis de Hristos. Nu orice ascultare a poruncilor lui Dumnezeu poate fi denumită pe bună dreptate ascultare, întrucât: (1) Există o ascultare parţială, un fel de religie cu porţia (2 Regi 17:33); (2) ascultă de porunci în natura veche (Isaia 66:3); (3) iubește Legea dar nu și pe Dătătorul ei (1 Corinteni 13:3); (4) asculta mult de porunci având scopuri sinistre şi egoiste (Matei 23:5).

Adevărata împlinire – (1) bazată pe Evanghelie, în ce priveşte obiectul ascultării, adică în ceea ce Dumnezeu (Ioan 15:14) și în maniera ascultării, adică după cum Dumnezeu cere (Ioan 4:24) și În fundamentul ascultării (1 Timotei 1:5) și în scopurile ascultării, adică spre onoarea şi slava lui Dumnezeu: “să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31); (2) este o ascultare universală (Iosua 14:14); (3)  este o ascultare continuă (Psalmul 119:112).

Adevărata plăcere de Cuvânt – De ce iubești Cuvântul și cum o faci? Dacă iubești cuvântul (1) datorită spiritualității lui; (2) chiar și atunci când îți arată păcatul; (3) când ești încântat datorită comuniunii pe care o ai cu Dumnezeu prin el.

https://awakening2011.wordpress.com/2012/04/12/adevaratele-dovezi-ale-mantuirii-pervertite-de-satan/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s