Necesitatea de a face Botezul Nou Testamentar


Botezul în apă

La începutul Noului Testament, Ioan Botezătorul a predicat: „ Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape ” (Mat. 3:2). DOMNUL nostru S-a referit deseori la Ioan şi la slujba lui. În Luca 7:29-30, El spune: „ Şi tot norodul care 1-a auzit şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui ” . Chiar şi Isus Hristos a mers la râul Iordan ca să fie botezat de Ioan Botezatorul, spunând: „ Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit ”. (Mat. 3:13-17).

Chiar din prima sa predică din ziua Cincizecimii, Petru a spus mulţimii: „ Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Sfântului Duh ” (Fapte 2:38). Botezul nu a fost lăsat la alegerea noastră, ci este necesar spre a arăta ascultarea celui credincios. Oricine recunoaşte lucrarea de răscumpărare şi Îl acceptă pe Hristos prin credinţă şi astfel primeşte neprihănirea, va trebui să devină un urmaş al lui Isus Hristos.

Apostolul Petru ne arată necesitatea botezului prin exemplul corăbiei lui Noe: „ Când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un număr mic de oameni şi anume opt. Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi şi anume botezul ” . (1 Pet. 3:20-21). Potopul i-a nimicit pe toţi cei care nu erau în corabie. Numai câţiva au crezut mesajul acelui proroc şi au intrat cu el în corabie.

Am putea să întrebăm de ce foloseşte Petru exemplul cu corabia în legătură cu botezul credincioşilor. Cine crede cu adevărat, acela face ceea ce a spus DOMNUL şi va fi botezat în Hristos. El este corabia noastră, singurul loc de scăpare. Numai în El vom fi ocrotiţi de judecăţile viitoare ale mâniei Lui Dumnezeu. Mântuirea vine la noi prin credinţa în Isus Hristos. Credincioşii acţionează apoi, în ascultare de Cuvânt şi se lasă botezaţi în Numele DOMNULUI Isus Hristos. Cel ce nu urmează rânduiala dumnezeiască, îşi arată prin aceasta necredinţa şi neascultarea faţă de Dumnezeu şi Cuvântul Său şi în cazul acesta nu intră în Hristos, care este corabia ocrotitoare. Când va veni prăpădul cel mare, mulţi dintre cei ce se pretind creştini vor constata că sunt pe dinafară şi vor fi pierduţi.

Sigur că oamenii ar fi putut să întrebe înainte de venirea potopului: „ De ce trebuie să intrăm în corabie? Unde este apa? Noi credem în Dumnezeu. Asta ar trebui să fie suficient. Totul continuă în modul obişnuit. Nu trebuie să ascultăm de acest predicator ” . Ei nu au recunoscut că Noe era un proroc cu o însărcinare directă din partea DOMNULUI. Atunci a început numărătoarea inversă şi, aceasta, a început şi acum. În ciuda tuturor avertismentelor, oamenii au mers pe căile lor şi nu au ascultat. Dintr-o dată a sosit ziua şi catastrofa prezisă a lovit omenirea. Dintr-o dată, uşa a fost închisă. Cei rămaşi afară au pierit. Chiar şi acum, se pare că totul rămâne aşa cum a fost la început (2 Pet. 3:4) dar, în viitorul apropiat, la revenirea lui Hristos, se va vedea deosebirea. Ceasul lui Dumnezeu vine dintr-o dată. Timpul harului se va încheia şi uşa va fi închisă. Cei ce sunt înăuntru vor fi în siguranţă pentru totdeauna.

În această legătură putem doar să repetăm ceea ce a fost spus în zilele din vechime: „ Astăzi dacă auziţi glasul Lui nu vă împietriţi inimile ca în ziua răzvrătirii ” (Evrei 3:7). Chiar la sfârşit este valabilă promisiunea: „ Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit ” (Marcu 16:16). Cine este pregătit să asculte? Adevărata credinţă se vede prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Credinţa fără faptele cerute în Cuvânt este moartă şi nefolositoare. Aceasta este de fapt numai o mărturie religioasă care, încă, nu a mântuit pe nimeni. Toate învăţăturile creştine nu înseamnă nimic dacă nu sunt scripturale şi dacă nu au legătură cu trăirea omului. Legătura noastră cu Dumnezeu este prin Cuvântul şi prin Duhul care-l aduce la viaţă. Numai ce vine de la El, ne duce înapoi la El. Aşadar, pentru fiecare credincios autentic, ascultarea de porunca botezului în apă nu este un „ s-ar putea ” ci un „ trebuie ” .

http://www.evanghelia.ro/citeste/702:1423/Botezul_Cina_Domnului_si_Spalarea_picioarelor.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s