Nu-i prea târziu…


Se lasă înserarea…e toamnă şi e frig
Mă înfioară frunze ce-n treacăt mă ating…
Păşesc peste covorul de galben-ruginiu
Iar vântul îmi şopteşte că încă nu-i târziu…
Nu-i prea târziu acuma să mă opresc o clipă
Să mă îndrept spre ceruri pe-a gândului aripă
Şi-acolo, printre stele să-L caut pe Creator
Să-L rog cu stăruinţă să-mi vină-n ajutor…
Atâţia spini pe cale ce iarăşi m-au rănit
Atâtea vorbe grele ce m-au batjocorit
Îmi par ca o povară ce mă apasă greu
Şi vreau s-o pun acum pe Braţ de Dumnezeu…
Păşesc în cămăruţă…aici e cald şi bine
Mă înconjoară Harul ce vine de la Tine
Şi-ngenunchez la cruce…Te chem Părinte sfânt
Să-mi dai izvorul vieţii ce curge din Cuvânt…
Şi dă-mi putere Tată în viaţă cât trăiesc
Să laud sfântu-Ţi Nume…doar Ţie să-Ţi slujesc
Şi-n noaptea ce se lasă trimite-un sol divin
Să-mi dăruiească vise care-mi vorbesc…Amin!

Vulcan-19-10-2016     Maria Luca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s