Venea un om la Dumnezeu…


Venea un om la Dumnezeu…
Venea purtând păcatul greu
De-a lui povară apăsat
Venea un om împovărat
Venea la Tatăl său…

Și-n jurul lui treceau cântând
Mulțimi de oameni alergând…
Priveau spre el nepăsători
Ba îl răneau adeseori
În inimă și-n gând…

Iar bietul om însingurat
Mergea spre Cel ce l-a creat…
Purtând o cruce ce-l strivea
Pe calea-ngustă el pășea
Spre Tatăl prea-înalt…

Și uneori privea spre zări
Cu ochi pierduți în depărtări…
Îngenunchea și vocea lui
Bătea la poarta cerului
Pe-a dragostei cărări…

Și Tatăl Sfânt îl asculta
Cu Dreapta Sa îl ridica
Și îl strângea duios la piept:
”De-atâta vreme te aștept
De ce suspini așa?

Oare n-am fost cu tine Eu
Același veșnic Dumnezeu?
Nu te-am vegheat? Nu te-am iubit?
Nu ai simțit că ești iubit?
Nu ți-am vorbit mereu?

Chiar dacă-ți pare calea grea
Încrede-te…nu te lăsa…
Mai e puțin și voi veni
Să duc în cer, în veșnicii
De-aici mireasa Mea!”

Venea un om acum cântând…
Venea cu Tatăl sfânt în gând
Și un ecou îl motiva
Când inima cu drag cânta:
Eu vin…Eu vin curând!

Vulcan-06-11-2016    Maria Luca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s