E vremea să creşti in recunoştinţă


cristian-barbosu

Ce fain ar fi ca fiecare tara sa aiba odata pe an o zi nationala a recunostinteiE vremea sa cresti in recunostinta. Nu doar pentru sarbatori nationale, pentru ceea ce a facut Cuza sau Stefan Cel Mare sau Primul Razboi Mondial, ci pentru ceea ce a facut Dumnezeu pentru natiunea noastra. O Joia a multumirii. Si noi avem. Nu sarbatorim Joia multumirii, ci Vinerea cumparaturilor. In loc sa ne axam pe Dumnezeu, ne axam pe noi insine. Si in loc sa ne rugam, sa ne inchinam, sa aducem recunostinta, stam la colt si platim crdeit cu cardul. Spune Scriptura: cine aduce multumiri ca jertfa, acela Ma proslaveste. Psalmul 50. Cand tu iti pui deoparte o zi, poate o ora. Poate in ziua de azi, cateva minute, zilnic si ii multumesti lui Dumnezeu, Ii esti recunoscator, prin asta Il proslavesti pe Dumnezeu.

1 Tesaloniceni 5:18 -„Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, caci aceasta este voia lui Dumnezeu in Hristos Isus, cu privire la voi.” Care voi? Voi, cei care textul va defineste, sunteti in Hristos Isus. Daca esti crestin, dragul meu, daca esti in Hristos, voia lui Dumnezeu pentru tine e recunostinta. De aceea, astazi te provoc sa cresti.

E vremea sa cresti in recunostinta.

Doar un om matur stie sa multumeasca. Copiii, mereu si mereu, se asteapta sa primeasca, pe cand cei maturi stiu sa si multumeasca si matur vrem sa ajungi si tu. In alte cuvinte, sa poti multumi. Atentie! Uita-te in text. Pentru cate lucruri? Pentru toate lucrurile. Si cand spui ‘toate lucrurile’, ce ramane pe din afara? Nimic.

„Cristi, dar ce vrei sa spui? Ca trebuie sa multumesti si pentru necazuri si pentru boala? Si pentru probleme si pentru pierderile pe care le-am avut. Pentru TOATE LUCRURILE. Dar, nu-i corect. Dar, nu-i drept. Rau ii rau. Cum sa-I multumesc pentru rau?

Stau si te intreb: Dar, de unde stii tu ca raul e rau? Ce zici de versetul care spune: Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce (atentie, ca-s calificati) ce-L iubesc pe Dumnezeu. Toate, adica, si cele bune si cele rele. De ce? Fiindca Dumnezeu, in viata copiilor Sai, acelor ce-L iubesc si cei ce sunt iubiti, aduce, ingaduie si lucruri bune, dar si lucruri rele, si se foloseste de toate spre binele lor. Dar asta, dragul meu, doar daca esti matur spiritual, poti sa pricepi. De aceea, e vremea sa cresti si sa inveti sa multumesti  si pentru incercari. Sa multumesti si pentru binecuvantari. Astazi, asta vom invata.

Deschide-ti in Deuteronom in cap. 8. E vorba de Moise, poporul lui Dumnezeu, Israelul. Tocmai trecusera 40 de ani de cand rataceasera in pustie si in sfarsit au ajuns la granita Canaanului. In alte cuvinte, visul lor se implineste. Sunt la frontiera cu tara promisa. Si Dumnezeu le mai vorbeste odata si fiti atenti ce le spune inainte de-a intra in Canaan.

2 Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit* Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce**, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.

Subliniati, va rog, prima expresie: Adu-ti aminte. Aducerea aminte face parte din definitia recunostintei. Stii cum o defineste dexul? Recunostinta este o aducere aminte. O recunoastere a unei binefaceri primite, gratitudine. O obligatie morala pe care cineva o simte fata de cel ce i-a facut un bine. Adu-ti aminte. Dar, de ce sa-mi aduc  aminte? De tot drumul pe care te-a calauzit Domnul Dumnezeul Tau. Pai, care drum? Evident, cel din pustie, din Egipt si pana in Canaan. ”Dar Cristi, Moise, de ce sa-mi aduc aminte de pustie, cand sunt la granita paradisului meu. Pai, pustia mi-a adus numai durere, necaz, suferinta. Nu mai vreau sa-mi aduc aminte de pustie. Las-o in pustiireaei. Abia astept sa intru in Canaan.” Vei intra, dar nu inainte de ati aduce aminte de pustie. De ce? Fiindca, observati in text: Cel care i-a calauzit sa ajunga in Canaan e Acelasi care i-a calauzit sa ajunga si in pustie. In alte cuvinte, ei nu au ajuns acolo de capul lor, ci calauziti, dusi acolo de Dumnezeu. Dar, nu putea sa-i duca direct in tara promisa? Evident. Dar, de ce nu i-a dus? De ce i-a chinuit 40 de ani? Uita-te la motiv: ca sa te smereasca si sa te incerce. I-a incercat, i-a testat. Cum? Smerindu-i. Ce inseamna a te smeri? A adopta o atitudine umila, supusa, recunoscand autoritatea sau puterea cuiva. Autoritatea, puterea, a cui? A Domnului, evident. Dar, de ce trebuie El sa ne smereasca? Nu se smereste omul din instinct cand stie, cand vede, cand aude puterea lui Dumnezeu? Intrebare: Sau smerit evreii sau nu, intre Egipt si Canaan? Ma refer la oamenii care au avut privilegiul  sa-L vada pe Dumnezeu cu ochii lor, zi si noapte. Mai tineti minte? Ziua, prin stalp de nor. Noaptea, prin stalp de foc. Au fost oamenii care l-au auzit vorbindu-le personal in muntele Sinai. Oameni care L-au simtit si i-au simtit puterea cand a despicat marea in doua, cand a vazut ca in desert unde nu era nimic, mana cobora din cer in fiecare dimineata. Atunci cand mureau de sete, din stanca, a scos Dumnezeu apa. L-au vazut. Intrebarea e: S-au smerit? Pe moment, da. Dar, mai apoi, nu. Din contra, au cartit, au comentat, s-au vaitat. Intrebare: Oare suntem noi mai buni decat ei?

Cineva mi-a zis, saptamana trecuta, in spital: Eu, de cel putin cinci ori, a trebuit sa mor. Dar, prin minuni am fost salvat. De cine? De bafta, de noroc? Nici vorba. De Dumnezeu. Intrebare: Pe cati nu cunoastem care au scapat de moarte, necazuri, boli, tragedii, fara explicatie, au stiut ca a fost mana lui Dumnezeu. Cati dintre ei astazi sunt supusi lui Dumnezeu? Putini, foarte putini. Dumnezeu i-a testat, cum ne testeaza si pe noi. Dar, fii atent, ne testeaza cu un scop. Cu ce scop? Ca sa cunoasca ce era in inima lor. Cand reusesti sa vezi ce e in inima umui om? Cand dai cu el de pamant. Cand i se sparge carcasa, fie sanatatea, fie protectia aia financiara, materiala. Atunci cand i se crapa  carcasa, vezi din ce-i facut, fiindca ce-i in interior, incepe sa iasa natural in exterior. In alte cuvinte, ii vezi cu adevarat inima si aceasta cauta Dumnezeu. A cautat si in ei. Cauta si in noi. Si cum o face. Hai sa ne uitam in tezt. Observati, diferite metode.

In primul rand, spune versetul 3 – Astfel, te-a smerit, te-a lăsat* să suferi de foame şi te-a hrănit** cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul. S-a atins de nevoia materiala. Oriunde mergi in lume, elementul definitoriu care iti stabileste nivelul de trai este capacitatea societatii respective de ai asigura hrana. Tarile din lumea a treia sunt definite ca atare din cauza lipsei de resurselor care cel mai des sunt legate de capacitatea lor de a-si hrani populatia. Dumnezeu i-a incercat, deprinvandu-i de hrana in desert. Si va spun eu ca nu le-a fost usor. 

In zilele astea, ma smereste si pe mine oleaca. Si nu mi-e rusine sa o spun fiindca una din slabiciunile mele- am multe slabiciuni. Nevasta mea, saraca. Una din ele e ca-s gurmand, imi place sa mananc. Acuma, nu vedeti, dar consum mult. Dar, is pitos, is carnos. Tot ce e unsuros e extraordinar. Intelegeti voi? Mancari bogate. Ei, in ultimele luni am vrut sa devin model si am slabit 12 kg. Din cauza bolii pe care o am, nu mai am voie sa mananc carne decat rar si de aia seaca, vai si amar. Nu mai consum lactate. Nu mai am voie la sucuri, la prajituri. Nu mai am voie la paine decat din hrisca, secara, fara gluten. In saptamanile astea, cand am inceput tratamentul, mi s-a taiat si sarea. Nu mai am voie la legume. Nu mai am voie la fructe proaspete. Dar, in schimb, atentie, mi s-au adaugat ceaiuri amare: anghinoare, sunatoare si patrunjel. In fiecare zi imi iau cafeaua, ceaiul de patrunjel. Si acuma, hai sa va zic o treaba. Una-i sa iei ceai de patrunjel si sa mananci morcovi fierti in fiecare zi, in desert, unde n-ai altceva si te multumesti cu asta. Si alta-i sa manaci si sa bei ceai de patrunjel in Arad. Cand am trecut prin piata, ce m-a lovit mirosul de mici. M-am dus si eu cu fetele in piata, sa vad si eu targul de Craciun si  in loc de brad si concert, vedeam numai toba, cardabosi. Inteleg, deci. Intram in sevraj. E o perioada de smerire acuma. Cu siguranta ca o merit. Dar, i-a smerit (pe evrei) si ne smereste si pe noi. Si la ei s-a atins de cea mai elementara nevoie materiala, hrana.

Versetul 15, le-a atins cea mai elementara nevoie existentiala, apa. Fiindca in desert, fara apa sub soare dogoritor esti pierdut. Si daca n-a fost de-ajuns, le-a atins si nevoia de protectie, intr-o zona cu serpi infocati si scorpioni. Daca fara hrana poti trai cateva saptamani, daca fara apa poti trai cateva zile, cand esti muscat de un scorpion sau de un sarpe cateva ore si ai zice, Doamne, de ce? De ce i-ai lasat? De ce i-ai dus? De ce foamete? De ce pustie? De ce serpi? De ce scorpioni? Fiindca, Cristi, am avut un plan cu ei. Cum am un plan si cu voi. Nu sa va distrug, ci sa va incerc. Fiindca nu doar eu, dar mai ales voi aveti nevoie de incercarea asta. Fiindca incercarile in viata credinciosului sunt spre binele lui, ingaduite, aduse chiar din dragoste. Si-mi vei spune: Cristi, lasa-ma cu dragostea. Unde vezi, tu, dragoste in toate astea? Vad. Deschideti ochii. Uita-te in text si vei vedea indicii ale dragostei lui Dumnezeu. Da, printre foamete si sete, serpi si scorpioni. Uita-te din nou la versetul 3 –  te-a lasat sa flamanzesti, dar te-a hranit cu mana pe care parintii tai n-au cunoscut-o.

De ce? Ca sa te invete o lectie. Pentru ca fiecare incercare are o lectie de invatat. Care a fost lectia lor? Ca omul nu traieste numai cu paine, ci omul traieste cu orice cuvant din gura Domnului. La fel si lipsa apei. Le-a fost sete. Nu era apa. Era pustie. Dar, uite, in versetul 15 – a facut sa curga apa din stanca. Adica, in mijlocul imposibilitatii, Dumnezeu gaseste o solutie neobisnuita pentru ei. Si cati n-am trecut pe aici? Am crezut ca nu exista sa rezistam. Si totusi, uitandu-ne in urma, am vazut amprentele Domnului. Mana aia din fiecare dimineata. Firicelul ala  de apa din cremene. La fel cu serpii si scorpionii. De aia au atacat, de aia au muscat. Dar, mai tineti minte? Moise cu sarpele inaltat in pustie. Cine-l privea, se vindeca. Ce sa mai zic de chestia cu imbracamintea? Versetul 4 – Imbracamintea nu ti s-a invechit pe tine. Piciorul nu ti s-a umflat in acesti patruzeci de ani. Si ai spune: Cristi, astea-s nimicuri. Nimicuri. Dar, in pustie, sunt lucruri mari.

https://rodiagnusdei.wordpress.com/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s