A fost o zi…


A fost o zi când, obosit,
Prea obosit de alergare
M-am așezat la poala crucii
Și ochii mi-am țintit spre zare
Iar undeva-nlăuntrul meu
Un dor a prins să-nmugurească
Un dor de pace…de frumos
De zbor spre patria cerească
Și-atunci un Glas…un Glas Divin
Încet, pe nume m-a chemat:
”Ești fiul Meu și te iubesc
De-atâta timp te-am așteptat…
Am fost cu tine prin furtună
Când te simțeai învins, zdrobit
Te-am ridicat…ți-am dat putere
Dar tu atunci nu m-ai zărit…
Ai rătăcit pe calea lumii
Străin, de toți batjocorit
Și ai uitat că poți zâmbi
Și ai uitat că ești iubit…”
O, Tatăl meu…câtă iubire
Reverși acum spre robul Tău…
E cerul parcă mai albastru
Aprins în zări de curcubeu…
Ești Tu, ascuns în orice rază
Ce-mi șterge lacrima târzie…
Ești dorul ce îmi poartă pașii
Pe calea către veșnicie…
Primește-mă la pieptul Tău
E greu păcatul și mă doare…
Primește viața mea în dar
Și lasă binecuvântare!

Vulcan-20-01-2017      Maria Luca

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s