Temerile credincioșilor – II


Temerile credincioșilor – II

Una din temerile le credincioșilor care e și evlavioasă și drăcească e teama de a pierde. Fie că vorbim de aspecte mici cum ar fi pierderea unei sume de bani, a unui bun sau din cele mai serioase cum ar fi pierderea unei relații a unei funcții, a unui loc de muncă apoi pierderea sănătății, capacităților, copiilor, soției sau soțului, vieții.

Ar fi așa de multe aspecte de lămurit la acest capitol că mi-ar lua zile să scriu pe scurt despre ele. Temeri care deși par normale nu sunt deloc, deși par mici ne sabotează viața, deși par foarte întâlnite sunt totuși distructive. Voi încerca să scriu pe scurt despre unele din ele, din gama pierderii.

În consiliere numim „doliu” cel mai adesea pleiada de trăiri de după o pierdere. E un termen oarecum generic dar nu privește doar pierderea cuiva drag când acesta a murit ci orice fel de pierdere, chiar și cea a serviciului sau a pisicii deoarece emoțiile și sentimentele trăite sunt aproape aceleași diferind ca intensitate și durată în funcție de mulți parametri. Starea de doliu poate dura o anumită perioadă și să fie bună. E nevoie de trăirea doliului și nu e indicată negarea sa sau reprimarea emoțiilor și sentimentelor. În acest fel omul se vindecă, precum și corpul în urma unei răni are anumite procedee de autocurățire, protecție, sensibilitate etc.

Dacă perioada de doliu a cuiva în urma pierderii experimentate e prea mare înseamnă că ceva nu e bine. Așa cum ne alarmăm dacă o rană se închide greu și nu se cicatrizează, tot așa și în cazul doliului dacă durează prea mult ne indică o problemă ce impune atenție.

Problema mare cu temerile este că ne fac să trăim o parte din doliu înainte de a pierde acel ceva la care ținem. Practic nu ne mai putem bucura de ce avem, nu mai putem mulțumi pentru ce avem întrucât simțim deja senzațiile specifice perioadei în care nu vom mai avea acel lucru sau nu vom mai fi în acea situație.

TEAMA DE A PIERDE SOȚUL SAU SOȚIA

Tot prin exemple mă exprim mai bine. Teama Mirelei în urma consilierii maritale în care a fost împreună cu soțul era că îl va pierde. „E prea bine ca să fie adevărat” așa că, deși relația lor mergea bine de aproape un an și mergea spre mai bine, ea era cuprinsă de o depresie specifică doliului prelungit. Se temea că își va pierde soțul, de fapt aproape programa acea pierdere. Se temea ba că î-l va seduce alta, ba că va avea un accident, ba că se va sătura de ea și va pleca în lumea largă și teama era așa de reală încât fura aproape complet bucuria relației bune din prezent.

Teama de a pierde soțul sau soția am depistat-o în multe persoane care au venit la consiliere. Dacă înainte posibilitatea de a pierde soțul sau soția avea o incidență redusă, astăzi se întâmplă așa des și așa ușor că nu poți să nu iei serios în calcul și aspectul acesta. Înainte te temeai să nu moară, să nu se îmbolnăvească dar azi divorțurile curmă mai ceva ca epidemia de ciumă viețile multor familii. A devenit foarte ușor de divorțat și e la îndemâna oricui așa că teama de a pierde pe cel drag există și trebuie să facem ceva cu privire la ea. Trebuie să ducem situația de la teamă la grijă astfel încât să nu trăim paralizați de frică ci să ne putem bucura de prezent făcând în același timp tot ce ne stă în putință pentru a preveni o asemenea pierdere.

Având des discuții pe teme familiei cu oamenii ce vin la consiliere sunt întrebat ce rol are credința în toată treaba asta? Pe noi nu ne păzește Dumnezeu? Iar răspunsul meu e descurajant oarecum pentru cei mai mulți: Dumnezeu va de biruință celor ce își păzesc căsnicia, nu se angajează să împlinească nevoile soțului pe care trebuie să le împlinească soția și nici nevoile soției de care trebuie să se îngrijească soțul decât în situații extraordinare. Cu alte cuvinte un soț sau o soție care își tratează biblic relația maritală vir primi puterea, inspirația și vigilența necesară pentru a își păzi căsnicia. Pentru cei ce nu au acest scop Dumnezeu nu se angajează să fie paznic.

Și totuși soția sau soțul nu sunt veșnici. Ei la un moment dat vor pleca fie prin moarte fie că vor decide să plece sau că vor fi „furați efectiv” 😊. Ce fac eu atunci? Ei bine, până atunci există azi. Ce se poate face azi trebuie făcut. Lasă mânia, părăsește iuțimea, lasă îngrijorarea și trăiește viața cu nevasta/bărbatul tinereții tale. Făcând asta nu va alege să plece, va vrea să rămână lângă acel om calm, iubitor, protector, atent, credincios. Nimeni nu pleacă de lângă o nevastă iubitoare de lângă un bărbat iubitor, numai moartea poate smulge pe cel drag în asemenea contexte. Și da, moartea vine la un moment dat dar când va veni eu voi fi gustat deja din plin viața cu nevasta mea. E dramatic când vine prea devreme, dar mai dramatic este să nu te bucuri anticipând acel moment. Ajunge zilei necazul ei. Dacă ne temem să pierdem acționăm greșit și vom vedea ulterior cum și de ce acționăm greșit.

Sursa: https://www.filedinjurnal.ro/2017/04/20/temerile-credinciosilor-ii/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s