Atât de lungă-i calea…


Atât de lungă-i calea și-atâția spini pe ea
Când trupu-n taină geme și crucea-mi pare grea…
Atât de lungă-i calea și ceru-așa departe
Când firea-mi pământească de Tine mă desparte..
Și valuri multe, multe lovesc în barca vieții
Cu lacrimi și suspine vin zorii dimineții…
Genunchii-mi sângerează plecați în rugăciune
Și-aștept un semn Părinte să-mi spui ce ai a spune..
Mi-e inima altarul unde cândva, iubirea
Ardea cu focul sfânt ce-aduce fericirea
Dar azi e obosită și focu-abia transmite
O palidă căldură spre cerurile sfinte….
O, Tatăl meu din ceruri Te rog cu umilință
Privește către mine…spre slaba mea ființă
Mai lasă Doamne-un strop…un strop de îndurare
Să-mi dea puteri în trup și-n suflet vindecare…
Cu brațul Tău puternic așează-mă pe Stâncă
Astâmpără furtuna din marea cea adâncă…
Fii Călăuză Sfântă când rătăcesc prin noapte
Când lungă-mi pare calea și ceru-așa departe!

Vulcan-18-04-207     Maria Luca

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s