Alergăm mult prea mult…


Alergăm după-averi…alergăm după vânt
Și uităm că suntem trecători pe pământ
Și uităm că-ntr-o zi drumul fi-va sfârșit
Și în urmă lăsăm ce-am avut…ce-am iubit…

Zi de zi ne trezim și pornim s-alergăm
Nu mai știm ce dorim și nu știm ce căutăm
Parcă tot ce-am visat se transformă în fum
Și ni-e inima rece și e ceață pe drum…

Alergăm spre niciunde…alergăm mult prea mult
Și slăbiți, rătăcim în al lumii tumult…
Parcă toți am uitat către cer să privim
În iubire și pace pe pământ să trăim…

O, Părinte din ceruri…către noi mai privești?
Ne mai rabzi pe pământ? Ne mai ierți? Mai iubești?
Suntem răi și săraci…păcătoși și bolnavi
Și-alergarea ne face să fim trupului sclavi…

Doamne, mâna-Ți întinde…ne oprește din drum…
Ne trezește la viață…ne atinge acum
Să privim către Tine…către dragostea Ta
Să-nțelegem minunea și puterea din ea!

Vulcan-19-04-2017      Maria Luca

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s