Mai întinde Doamne mâna…


Mai întinde Doamne mâna spre al Tău popor iubit Căci sunt vremurile tulburi şi pe drum am rătăcit… Dragostea ce altădată ne lega cu lanţuri sfinte S-a răcit abandonată şi ni-e dor de ea Părinte… Ni-e aşa de dor de vremea când în rugă Te chemam Şi în părtăşie sfântă vocea-Ţi dulce ascultam Dar atâtea-ngrijorări ne-au îngenunchiat… ne-au frânt Şi-am pierdut Izvorul care se află-n al Tău Cuvânt! Călători suntem în lume… pe pământ suntem străini Ne lovesc mulţimi de valuri… ne rănesc pe cale spini Şi ne războim cu firea… cu ispite ne luptăm Când furtuna e prea mare din necazuri Te chemăm… Ocroteşte-ne Părinte… lasă har şi îndurare Peste-ntreg poporul Tău… peste mic şi peste mare… Mai întinde Doamne mâna…Te strigăm din nou să vii Să ne porţi pe drumul care ne va duce-n veşnicii! Vulcan-23-07-2015    Maria Luca

De-ar fi toţi înţelepţii lumii…


De-ar fi toţi înţelepţii lumii Să definească dragostea Eu tot n-aş înţelege-o Doamne De n-aş simţi iubirea Ta… Şi n-aş putea pricepe eu Cu mintea-mi slabă, muritoare Cât de măreţ e Harul Tău Şi îndurarea-Ţi cât de mare De nu mi-ai fi lăsat Cuvântul Să îmi vorbească zi de zi Şi paşii să-mi călăuzească Pe drumul către veşnicii… De-ar fi toţi înţelepţii lumii Să caute taina nemuririi Eu ştiu…ea se găseşte-acolo Ascunsă-n lacrima iubirii! Vulcan-10-07-2015    Maria Luca

Te rog să-mi dai înţelepciune!


Şi dacă pe altar cărbunii Abia mai fumegă acum Când valuri multe mă izbesc Şi încercări mă copleşesc Şi-adesea cad pe-al vieţii drum… Te rog Părinte-al îndurării Priveşte către robul Tău… Atinge-Te de-a mea fiinţă Şi dă-mi de este cu putinţă Puteri când drumul este greu… Şi dacă vor veni ispite Să mă abată de pe cale Pune în mine un duh nou În Tine să mă-ncred mereu, Să stau la poala crucii Tale… Te rog să-mi dai înţelepciune Doar voia Ta s-o împlinesc… Să fiu lumină pe pământ Să duc în lume-al Tău Cuvânt Să-nvăţ să iert şi să iubesc! Vulcan-08-07-2015    Maria Luca

Când simt dorul după Tine…


Când simt dorul după Tine Răscolind a mea fiinţă Mă aplec în rugăciune Şi Te chem…Te chem pe nume Să laşi har şi biruinţă… Şi în sfânta părtăşie Te cobori prin Duhul Sfânt Pui în suflet bucurie Şi îmi dai nădejdea vie Prin iubire şi Cuvânt… O, ce clipe de-ndurare Să Te simt Părinte bun Să-nţeleg ce taină mare Este-n jertfa de salvare Şi apoi lumii să spun… O, ce dragoste…cât bine Mă alină-n suferinţă De e soare sau suspine Când simt dorul după Tine Răscolind a mea fiinţă! Vulcan-23-06-2015   Maria Luca

Doamne, Tu le ştii pe toate!


Doamne, Tu le ştii pe toate Ştii adâncul nepătruns, Orice vorbă ce-o rostesc Şi ce vreau să ţin ascuns… Ştii în zori când mă trezesc Şi când nopţile veghez… Doamne, Tu îmi vezi suspinul Când în lacrimi Te urmez… Eşti cu mine sus pe munţi Şi în văile adânci… Când cuptorul e încins Eşti cu mine şi atunci… Mă alinţi în ceasuri grele, Eşti cu mine-n bucurii… Tu eşti Farul ce-mi arată Drumul către veşnicii! Doamne, Tu le ştii pe toate Tu, puternic Dumnezeu Mă cunoşti ca nimeni altul Lângă mine eşti mereu! Vulcan-22-06-2015     Maria Luca

Vreau să ştiu…


Într-o zi pe drumul vieţii M-am oprit înfiorat Şi mi-am pus o întrebare… Oare-n lumea asta mare Unde-i tot ce am visat? Am privit la pumnii goi Şi la sufletul pustiu Şi-am căutat o mângâiere Să primesc prin ea putere Dar se pare…e târziu… Căci s-au dus cu-atâta grabă Anii tinereţii mele Când din vise-mi construiam Lumea mea şi mă vedeam Ajungând până la stele… M-am oprit pe drumul vieţii Şi-o-ntrebare m-a durut… Vreau răspunsul…vreau să ştiu Oare este prea târziu Să o iau de la-nceput? Vulcan-21-06-2015    Maria Luca

Mi-am pus condeiu-n slujba unui Rege!


Mi-am pus condeiu-n slujba unui Rege Ce-I mai presus de regi şi de popoare Şi caut cuvinte… le-mpletesc în rimă Să le aduc ca jertfă de-nchinare… În versul meu ţesut-am cu migală Credinţa şi speranţa… şi dragostea divină… Am strecurat un zâmbet, un alint Şi frumuseţea dintr-o zi senină… Mi-am pus condeiu-n slujba unui Rege Şi viaţa mea am închinat-o Lui Căci doar prin El găsit-am fericirea Şi mântuirea-n jertfa Mielului… De-aceea, zi de zi, în al meu vers, Voi preamări pe Domnul Dumnezeu… Voi spune tuturor ce dulce-i viaţa De când e Domnul, Dumnezeul meu!!! Vulcan-15-06-2015    Maria Luca

Vin şi eu să mulţumesc!


Mă-ntâmpină cu primii zori Atâta sfântă frumuseţe De parcă însuşi Dumnezeu De sus din cer îmi dă bineţe… Mă-mbrăţişează cu căldură Mulţimi de raze lucitoare Şi florile cu-al lor parfum Îmi fac din zi o sărbătoare… Atât de minunat e totul Cu păsărele ce în cor Îşi cântă imnul de mărire Spre Tatăl Sfânt…spre Creator… Cuprins de-adâncă reverie Mă-nchin şi eu să mulţumesc Pentru superba dimineaţă Ce mi-a dat harul să trăiesc… Să mulţumesc pentru iubire Şi pentru toată viaţa mea… Pentru speranţă, pentru pace Ce numai Tu mi le poţi da!!! Vulcan-10-06-2015    Maria Luca

Eu voi pleca…


Eu voi pleca spre zări îndepărtate Nu ştiu nici când… nici cum… dar voi pleca Căci ce am fost aici? Un călător Ce se îndreaptă către ţara sa! Da… voi pleca şi voi lăsa în urmă Tot ce cu trudă-aici am făptuit Şi voi lăsa şi lacrimi, şi suspine, Şi oameni, ce odată am iubit… Voi alerga pe căile celeste Înconjurat de oaste îngerească Spre Cel ce mă aşteaptă-n veşnicie Şi n-a-ncetat nicicând să mă iubescă… Eu voi pleca… dar nu vă întristaţi Căci mă aşteaptă-n ceruri Tatăl meu… Mi-a pregătit o casă minunată Şi îmi va da cununa… Dumnezeu! Voi vă păstraţi credinţa ne-ntinată Şi-atunci când timpul sigur va să vie Şi drumul vostru-aici se va sfârşi Ne-om întâlni cu toţi în veşnicie! Maria Luca

Eu n-am ştiut!


Eu n-am ştiut că viaţa mea Era doar goană după vânt Că toată munca şi-alergarea Nu mă vor duce-n cerul sfânt… Eu n-am ştiut că drumul meu Mă îndrepta către abis Că numele în cartea vieţii Din vina mea nu era scris… Eu n-am ştiut că tot ce-am strâns Cu-atâta trudă…zi de zi E o comoară ce se pierde Şi n-o voi duce-n veşnicii… Eu n-am ştiut de jertfa sfântă, De sângele atunci vărsat… Eu n-am ştiut că-a Lui putere M-ajută azi să fiu salvat… Dar într-o zi, o Voce dulce Duios pe nume m-a chemat Şi mi-a şoptit că Domnul slavei Prin sânge m-a răscumpărat… Şi-atunci, năframa de pe ochi S-a spulberat şi a căzut Şi toată viaţa mea mizeră Prin ochii minţii am văzut… Împins de-o forţă peste fire M-am aplecat îngenunchiat Şi am strigat plângând spre ceruri Să mulţumesc că sunt salvat… Azi sunt copil de Dumnezeu Şi-o viaţă nouă-am început Mergând pe calea către cer Eu ştiu acum ce n-am ştiut! Vulcan-08-06-2015    Maria Luca

O, ce fericită zi!


O ce fericită zi…o ce sfântă sărbătoare Este azi în viaţa mea…este azi în adunare… Îmbrăcată-n haine albe şi cu-o inimă fierbinte Toată viaţa mea Isuse Îţi aduc azi înainte… Ştiu că poate uneori Faţa Ta am întristat Când prin valul tinereţii de credinţă am uitat Şi-am trecut cu nepăsare peste lacrimi şi cuvinte Iar la vocea dinlăuntru prea puţin am luat aminte… Dar Te-ai îndurat de mine Tată sfânt şi mi-ai vorbit M-ai atins cu mâna Ta şi mi-ai spus că sunt iubit Mi-ai vorbit despre Golgota, despre sângele vărsat Ce mi-a dat şi mie harul să pot fi răscumpărat! M-ai chemat în oastea Ta luptător să fiu şi eu Să fiu sare şi lumină, să fiu fiu de Dumnezeu Şi mi-ai dat înţelepciunea să-nţeleg al Tău Cuvânt Ca pe-a veşniciei cale să alerg plin de avânt! Azi închei un legământ…azi mă-nchin în faţa Ta Căci iubirea şi iertarea numai Tu mi le poţi da Iau ca martori solul, marea şi albastrul nesfârşit Că Te voi sluji Isuse de acum pân’ la sfârşit! Vreau acestă zi să fie zi de-aducere aminte Peste ani să-mi fie steag prin îndemnurile-i sfinte… Vreau cu Tine, doar cu Tine în veşmântul îngeresc Să călătoresc în viaţă, să Te-ador să Te iubesc! Vulcan-07-06-2015    Maria Luca

Sonet feroviar


Să semănăm pe tot pământul gări, Căci vrea paralelismul să ne-absoarbă Și, molipsiți de indolență oarbă, Ne ignorăm, imuni la abordări. Macazurile risipite-n iarbă Vor da noi șanse de intersectări, De noi scântei, de tainice vibrări, Și dragostea putea-va iar să fiarbă. Ducem cu noi, absurd și violent, Pe linii paralele neiubirea, Cu egoismul ca ecartament, Dar, la macaz oprindu-ne privirea, Ne vom cunoaște într-un nou prezent Și vom cunoaște…și Dumnezeirea! Amin Vulcan, 24 iunie 2015    Simion Felix Marțian

O, ce fericită zi!


O ce fericită zi…o ce sfântă sărbătoare Este azi în viaţa mea…este azi în adunare… Îmbrăcată-n haine albe şi cu-o inimă fierbinte Toată viaţa mea Isuse Îţi aduc azi înainte… Ştiu că poate uneori Faţa Ta am întristat Când prin valul tinereţii de credinţă am uitat Şi-am trecut cu nepăsare peste lacrimi şi cuvinte Iar la vocea dinlăuntru prea puţin am luat aminte… Dar Te-ai îndurat de mine Tată sfânt şi mi-ai vorbit M-ai atins cu mâna Ta şi mi-ai spus că sunt iubit Mi-ai vorbit despre Golgota, despre sângele vărsat Ce mi-a dat şi mie harul să pot fi răscumpărat! M-ai chemat în oastea Ta luptător să fiu şi eu Să fiu sare şi lumină, să fiu fiu de Dumnezeu Şi mi-ai dat înţelepciunea să-nţeleg al Tău Cuvânt Ca pe-a veşniciei cale să alerg plin de avânt! Azi închei un legământ…azi mă-nchin în faţa Ta Căci iubirea şi iertarea numai Tu mi le poţi da Iau ca martori solul, marea şi albastrul nesfârşit Că Te voi sluji Isuse de acum pân’ la sfârşit! Vreau acestă zi să fie zi de-aducere aminte Peste ani să-mi fie steag prin îndemnurile-i sfinte… Vreau cu Tine, doar cu Tine în veşmântul îngeresc Să călătoresc în viaţă, să Te-ador să Te iubesc! Vulcan-07-06-2015    Maria Luca

Mai îngăduie-ne Doamne…


Mai îngăduie-ne Doamne…mai priveşte către noi… Mai întinde a Ta mână peste lumea de nevoi… Mulţi au obosit pe cale şi altarele-s pustii Şi e timpu-aşa de scurt până Doamne ai să vii! Ştim că Ţi-am greşit Părinte…faţa iar ţi-am întristat Prin a noastră neveghere…prin cârtire şi păcat… Alergăm din zorii zilei până seara-n ceas târziu Dar în inimă adesea e-ntuneric şi pustiu… Mai îngăduie-ne Doamne…ne mai iartă încă-o dată Ne atinge iar prin harul şi iubirea Ta de Tată Lasă peste lume vremuri de speranţă şi trezire Şi ridică-Ţi lucrătorii căci i-aproape a Ta venire! Ştim că Ţi-am greşit Părinte dar venim în faţa Ta În genunchi, cu umilinţă Te rugăm a ne ierta… Vrem de astăzi înainte drept pe cale să păşim Prin puterea de la Tine orice val să biruim! Vulcan-07-06-2015    Maria Luca

Solstițiu


Ca-ntr-un tangaj între sordid și cast Pe un ocean lipsit de echilibru, Ne redresăm doar folosind balast Și-având Cuvântul vieții drept calibru. Striviți vremelnic între „nu” și „da”, Într-un raport care mereu se schimbă, Lumina-n viață o putem doza Mutând cursorul ce pe ea se plimbă. Spre maxim noapte, sau spre maxim zi Mutăm cursorul  către un solstițiu, Și ce vom căuta vom și găsi Ca rezultat acestui exercițiu. Nimic nu poate fi eliminat, Căci doar prin zi și noapte curge timpul, Însă raportul poate fi schimbat Dacă ne-alegem bine anotimpul. Mergând spre „da”, spre „bine”, spre „corect” Și căutând trăirea în lumină, Intrăm pe-al slavei veșnice traiect, Spre ’Mpărăția care o să vină. Și straiul din contraste vii țesut Se va schimba, găsindu-și puritatea, Intrând într-un solstițiu absolut Cu ziua lungă cât…eternitatea! Amin Vulcan, 22 iunie 2015    Simion Felix Marțian

Copilul Meu…rămâi cu Mine!


Când vezi atâta frumuseţe În jurul tău cum îţi zâmbeşte Gândeşte-te că Dumnezeu De sus din ceruri îţi vorbeşte Şi-ţi spune iar -a câta oară?- Că toate ţie ţi le-a dat Să ai o inimă ferice Şi să fii binecuvântat! Când vântu adie-ncetişor Purtând petale-n jurul tău Şi te-mpresoară cu miresme Să ştii că este Dumnezeu… El te atinge…îţi şopteşte Cu graiul dulce, îngeresc: „Copilul Meu…rămâi cu Mine Din veşnicie te iubesc!” Vulcan-03-06-2015   Maria Luca

Priveşte cerul…


Priveşte cerul… Dumnezeu, O nouă zi ne dăruieşte; Prin ea, ne spune iar şi iar Că ne-a iubit… că ne iubeşte… Priveşte… raze luminoase Îţi bat la geam… îţi intră-n casă Prin ele, Domnul îţi vesteşte Că nu te uită… nu te lasă… Şi prin Cuvântul Său îţi spune: „Voi fi cu tine, negreşit Pe drumul vieţii vegheator Din zori de zi la asfinţit…” Deci se cuvine pe genunchi S-aducem caldă mulţumire Pentru seninul zilei noi, Pentru speranţă şi iubire! Vulcan-02-06-2015     Maria Luca

Să nu mă laşi vreodată!


Să nu mă laşi vreodată Părintele meu sfânt Să sorb din ape tulburi Ce-ntină-al Tău Cuvânt Şi nici să stau la masă Cu cei ce Te hulesc Căci firea-i Doamne slabă Şi poate-am să greşesc! Să nu mă laşi Isuse Nicicând stingher pe drum Căci sunt ispite multe Şi piedici sunt şi fum Iar eu nu am putere O ştiu aceasta bine Numai cu Tine-alături Când braţul Tău mă ţine! Te chem în zori de zi, Te chem în orice clipă Mă ocroteşte Doamne Cu sfânta Ta aripă Şi seara în apus Te-aştept pe Tine, Tată Şi Îţi şoptesc fierbinte: „Să nu mă laşi vreodată!” Vulcan-30-05-2015    Maria Luca

Se-aude tainic o bătaie la poarta sufletului tău…


Se-aude tainic o bătaie la poarta sufletului tău… E o părere? E aievea? Ai vrea să ştii dar parcă-i greu Căci multe lacăte ai pus…şi-ai pus şi lanţuri, şi zăvoare Şi sufletul ţi-ai încuiat deşi-ţi cerea eliberare! Dar firea, omul cel firesc a triumfat în viaţa ta I-ai dat plăceri…i-ai dat mărire şi i-ai dat tot ce poţi a-i da Şi ai uitat că undeva, ascuns în colţul inimii Există-un dor ce încă arde…un dor adânc de veşnicii! Dar Dumnezeu în harul Său mai vede fumegând cărbunii Şi vede-altarul unde-odată puneai prinosul rugăciunii De-aceea azi s-a coborât prin Duhul Sfânt al Său Şi bate…bate cu iubire la poarta sufletului tău! N-auzi pe nume cum te cheamă? N-auzi cum îţi vorbeşte? El stă la uşă tremurând fiindcă te iubeşte… O, ce uşor ar fi putut să intre de-ar fi vrut Dar El aşteaptă să-I deschizi…aşteaptă-aşa de mult… O, suflete…mai este timp…ridică-te acuma Te-aşteaptă Dumnezeul Slavei şi vrea să-ţi dea cununa! De ce mai stai? De nu-L primeşti pierdut vei fi mereu… Se-aude tainic o bătaie la poarta sufletului tău! Vulcan-28-05-2015    Maria Luca

Rugăciunea unei mame


Undeva, într-o căsuţă la o margine de sat Stă măicuţa pe o bancă printre roşii trandafiri… Ochii ei privesc spre zare-nlăcrimaţi de-atâta dor Iar în poale ţine-o poză ce-i trezeşte amintiri… Îşi apleacă-ncet privirea şi din nou priveşte chipul Ce-i zâmbeşte dintr-o ramă veche-acum şi ponosită Iar o lacrimă tresare… se desprinde cu-alte multe Căci i-e dor… aşa de dor, de copila ei iubită… Poate timpul e prea lung, sau e grea singurătatea Ce apasă-atât de greu de când fata i-a plecat Şi-a rămas doar ea în casa copleşită de-amintiri; Ea şi florile din glastră ce de-acuma s-au uscat… Soarele încet apune peste culmea unui deal Şi trezită din visare se ridică suspinând: „Va mai fi şi mâine-o zi… poate totuşi, va veni Şi mă va găsi aicea cu iubire… aşteptând…” E târziu şi este noapte… din căsuţa luminată Se aude-ncet un glas dintr-o inimă aleasă: „O, Părinte-al îndurării ocroteşte-mi Tu copila, Fii cu ea pe drumul vieţii şi adu-o iar acasă!” Vulcan 25-05-2015    Maria Luca

Mai este încă timp!


O, suflete, ce astăzi păşeşti împovărat De cruntă deznădejde, durere şi păcat N-auzi cum Domnul slavei te cheamă ca să vii Pe calea care duce spre cer… spre veşnicii? Nu şimţi căldura blândă a dragostei divine Ce te cuprinde încă în haru-I şi pe tine? Nu vezi cum te veghează din ceruri Dumnezeu Şi-ţi ocroteşte paşii… şi-ţi dă puteri la greu? O, suflete, ia seama că vremea-i pe sfârşit Iar tu eşti tot în lumea de patimi rătăcit… Alergi către abis, aşa grăbit alergi Şi-n drumul tău doar fum şi lacrime culegi… Mai este încă timp… mai este încă har Să nu-ţi fie trăirea aicea în zadar! Întoarece-te la Tatăl să-ţi dea cununa vieţii Şi să-ţi arate drumul spre zorii dimineţii! Vulcan-21-05-2015     Maria Luca

Când te cuprinde-un dor de-acasă…


Când te cuprinde-un dor de-acasă Şi plânge dorul şi te doare Unde-ai putea tu, suflet trist Să cauţi alin şi vindecare? Unde-ai putea să cauţi izvorul Ce-aduce-n viaţă fericire Când eşti departe şi eşti singur Lipsit de pace şi iubire? Când vezi că zilele-s pustii Şi paşii-au obosit de-acum… Când vezi că toată truda ta O duce vântul ca pe fum… Întoarce-te din nou spre ceruri Căci Domnul sigur nu te lasă El îţi va da puteri pe cale Când te cuprinde dor de-acasă! Vulcan-22-05-2015    Maria Luca

Vorbim despre iubire…


Vorbim despre iubire Vorbim neîncetat Dar s-o trăim în viaţă Se pare c-am uitat! Vorbim despre speranţă, De cântece şi dor Dar suspinăm amarnic Când vorbele ne dor… Vorbim de idealuri De fapte şi-mpliniri Dar prea ades ne-ncearcă Aceleaşi amăgiri… Vorbim…vorbim întruna De moarte şi de viaţă Dar calea am uitat Spre noua Dimineaţă! Să ne oprim o clipă Şi să păstrăm tăcere Să ascultăm de Glasul Ce-aduce mângâiere! Vulcan-21-05-2015    Maria Luca

Pe drumul credinţei…


Pe drumul credinţei sunt spini dar şi flori Sunt şi lacrimi ascunse, este soare, sunt nori… Pe drumul credinţei e Izvorul divin Ce poartă în unde putere şi-alin… E un drum ce-i îngust şi puţini merg pe el Fiecare cu doruri şi poveri fel de fel Dar păşesc fericiţi chiar şi-atunci când e greu Căci alături le e ca un Far, Dumnezeu! Pe drumul credinţei cu fraţi şi surori Copleşit de iubire păşesc către zori Şi mi-e inima cântec…şi mi-e sufletul zbor Căci prin Harul Divin sunt spre cer călător! Chiar de spinii mă dor şi cuvinte rănesc… Chiar de cad uneori şi din drum mă opresc Ştiu că Domnul veghează şi îmi e îndeajuns Căci la capăt m-aşteaptă cu iubire…Isus! Vulcan-19-05-2015    Maria Luca

Eu ştiu că Tu vei fi cu mine!


De-ar fi să trec prin valea morţii Împovărat de-al meu păcat Eu ştiu că Tu vei fi cu mine Şi pe-al Tău braţ voi fi purtat… Şi mâna Ta mă va conduce Prin munţi înalţi şi văi adânci Prin valuri grele sau cuptor Vei fi cu mine şi atunci… De-ar fi ispite să mă-ncerce Căutând să-mi tulbure credinţa Eu ştiu că Tu eşti Scutul meu Ce îmi va proteja fiinţa Şi-al Tău Cuvânt este Izvorul De unde sorb mereu puteri Căci Tu eşti Tatăl meu ceresc Şi Domnul sfintei Mângâieri! Vulcan-17-05-2015    Maria Luca

Cântec dulce…


Cântec dulce, cântec lin De iubire şi alin Să te naşti din nou aş vrea Cald, în inimioara mea Şi să spui prin versul tău Că mi-e dor de Tatăl meu… Mi-e dor ochii să-i privesc Şi să-I spun cât Îl iubesc… Să mă strângă iar la piept Să-I şoptesc că Îl aştept… Cânt duios, cântec doinit Spune-i tu că L-am iubit Şi Îl voi iubi mereu Căci e Dumnezeul meu Şi-apoi vreau lumii să spui De Cuvântul Domnului, De a Lui Iubire sfântă Care ne binecuvântă Iar când voi ajunge sus La iubitul meu Isus O, ce mult…ce mult aş vrea Să te cânt în Faţa Sa! Vulcan-14-05-2015     Maria Luca

Alergăm zi de zi…


Alergăm uneori cu atâta avânt Alergăm spre niciunde…alergăm după vânt Şi-ntr-o zi ne oprim şi privim pumnii goi Iar tristeţea ne-ncearcă când privim înapoi… Căci vedem viaţa noastră că e doar alergare Iar pe drum sunt suspine şi sunt lacrimi amare, Ani de trudă şi zbucium fără nici un popas Şi din toate acum ce avem? Ce-a rămas? Primii zori ne dau startul şi pornim s-alergăm Dar nu ştim ce voim şi nu ştim ce căutăm Iar apusul ne prinde obosiţi şi pustii Fără-a şti ce înseamnă bucuria de-a fi… Şi în goana nebună rătăcim şi uităm Că putem fericire şi iubire să dăm… Viaţa trece grăbită şi am strâns prea puţin Pentru casa ce-aşteaptă în locaşul divin! Prea puţin am iubit…prea puţin am cântat Şi de rugă adesea obosiţi am uitat… Am citit din Cuvânt azi un pic, mâine-un pic Însă lumii n-am spus despre Domnul …nimic! O, Părinte din ceruri ne opreşte o clipă Şi ne-atinge din nou cu-a iubirii aripă Să-nţelegem Isuse c-alergăm în zadar De n-avem mântuirea şi iertarea în dar! Vulcan-12-05-2015    Maria Luca

Iubirea-i chintesenţa trăirii pe acest pământ!


A vrut mulţimea de-nţelepţi să definească dragostea Şi-au vrut poeţii s-o descrie…din taina versului să-i dea… Au vrut s-o-ncătuşeze-n rimă…s-o lege cu sclipiri de stele Să-i fie primăvara casă cu-al ei parfum de viorele… De mii de ani omul a vrut să-i spună dragostei pe nume Dar nu-s cuvinte să cuprindă tot ce iubirea vrea a spune Şi nu e om în lumea-ntreagă să înţeleagă dragostea Şi fericirea fără margini ce o aduce numai ea… Unii-au căutat-o neîncetat o viaţă-ntreagă…ani la rând Şi când credeau că au găsit-o rămas-au singuri, suspinând… Iar alţii nu credeau în ea dar când aripa-i i-a atins A fost a lor întreg pământul şi ceru-albastru, necuprins… Azi vin şi eu cu-al meu condei despre iubire să vorbesc Şi caut cuvinte şi parfum…şi caut culori s-o zugrăvesc Dar Ea, Iubirea-i chintesenţa trăirii pe acest pământ E dar trimis de Dumnezeu şi n-o pot prinde în cuvânt!!! Vulcan-12-05-2015   Maria Luca

Doamne…pune-n noi iubire!


De-am putea îndepărta învelişul de ţărână Să vedem ascuns acolo sufletul…ca o comoară Oare câţi ar plânge-atuncea ruşinaţi în sinea lor Când privirile mulţimii ar începe să îi doară? Oare dacă-n trupu-acesta s-ar deschide o fereastră Prin care-am pute privi către inima din piept Câţi ar pune pânze grele şi-ar acoperi-o toată Să ascundă nepăsarea, tot ce-i rău şi e nedrept? Dacă într-o zi…cumva…viaţa noastră-ar fi o carte S-o citească fiecare…filele să-i răsfoiască Oare-am sta cu fruntea sus…am privi cu demnitate Când în jurul nostru lumea ar începe să vorbească? Doamne…pune-n noi iubire…şi speranţă…şi credinţă… Şi o inimă curată umplută cu Duhul Tău Să fim sare şi lumină, robi destoinici în lucrare Dar mai mult de tot şi toate să fim fii de Dumnezeu!!! Vulcan-11-05-2015     Maria Luca

Am pus o strajă sufletului meu…


Am pus o strajă sufletului meu Şi-am îmbrăcat-o-n strai de curcubeu… I-am dat parfumul florilor de crin Şi frumuseţea cerului senin… I-am dat puterea pe pământ şi ape Suspinul şi durerea să îngroape Şi prin credinţă-o văd la datorie Păzindu-mi calea către veşnicie… I-am construit o casă minunată În inima ce cântă-nfiorată Acolo unde locuieşte fericirea Căci straja ce o am este…IUBIREA! Vulcan-07-05-2015   Maria Luca