Să ajung aur curat!


Doamne, dintr-un pumn de tină Mâna Ta m-a modelat Și ai pus suflare-n mine Și iubirea Ta mi-ai dat… Ai pus Doamne-n pieptul meu Dor de cer, de veșnicii Și mi-ai dat credința vie Că-ntr-o zi vei reveni… Doamne, dintre mii și mii M-ai ales și m-ai găsit… M-ai făcut copilul Tău Și mi-ai spus că sunt iubit! M-ai luat cu braț puternic Dintr-o lume de păcat M-ai săpat în palma Ta Și m-ai binecuvântat! Doamne, dintr-un pumn de tină M-ai cioplit…m-ai modelat Să ajung un bas de cinste Să ajung aur curat! Vulcan-21-05-2017     Maria Luca

Nu pleca…rămâi cu mine!


Nu pleca…e drumul greu și e ceață și e frig… Oare mai auzi Părinte când înfricoșat Te strig? Mâinile-mi înalț în rugă…mă înclin în fața Ta Și Te rog cu-nverșunare doar un lucru: Nu pleca! Doamne, haina mi-e pătată și credința mult prea mică Valuri de-ncercări când vin duhu-mi tremură de frică Și mă doare orice vorbă, orice gând, orice privire Ce-i lipsită de speranță, de pace și de iubire… Nu pleca..e noaptea rece…noaptea lumii de păcat… Trupul mi-a slăbit Părinte și mă simt însingurat Și mi-e foame de credință și mi-e sete de Cuvânt… Nu pleca…rămâi cu mine..Călăuză pe pământ! Vulcan-20-04-2017

Alergăm mult prea mult…


Alergăm după-averi…alergăm după vânt Și uităm că suntem trecători pe pământ Și uităm că-ntr-o zi drumul fi-va sfârșit Și în urmă lăsăm ce-am avut…ce-am iubit… Zi de zi ne trezim și pornim s-alergăm Nu mai știm ce dorim și nu știm ce căutăm Parcă tot ce-am visat se transformă în fum Și ni-e inima rece și e ceață pe drum… Alergăm spre niciunde…alergăm mult prea mult Și slăbiți, rătăcim în al lumii tumult… Parcă toți am uitat către cer să privim În iubire și pace pe pământ să trăim… O, Părinte din ceruri…către noi mai privești? Ne mai rabzi pe pământ? Ne mai ierți? Mai iubești? Suntem răi și săraci…păcătoși și bolnavi Și-alergarea ne face să fim trupului sclavi… Doamne, mâna-Ți întinde…ne oprește din drum… Ne trezește la viață…ne atinge acum Să privim către Tine…către dragostea Ta Să-nțelegem minunea și puterea din ea! Vulcan-19-04-2017      Maria Luca

Te caut..


Flămând de-a Ta iubire, De glasul Tău flămând Te caut cu-nfrigurare Oriunde și oricând… Te caut cu frenezie În zorii dimineții În tainicul apus Și-n frumusețea vieții… Te caut în ciripitul Voios de păsărele Te văd în orice floare Și în sclipiri de stele.. Te chem cu-nverșunare În sfânta părășie Să-mi dai puteri pe cale Să sorb din apa vie… Dar Tu-mi șoptești duios Când tainic Te aștept: Eu sunt aici…nu simți? În inima din piept! Vullcan-19-04-2017       Maria Luca

Doamne… nimeni nu-i ca Tine!


Doamne, nimeni nu-i ca Tine Sfânt, măreț și minunat… Nimeni ca și Tine Doamne Nu ne-a binecuvântat… Când prin valuri și furtună Pașii noștri ne-au purtat Tu ne-ai fost mereu alături Ne-ai păzit și ne-ai vegheat… Doamne, Tu ne ești Lumină Ne ești Scut în vijelii Tu cunoști lăuntrul nostru Și durerile ne știi… Brațul Tău în noaptea rece Ne conduce orice-ar fi Și prin orice încercare Ne ții în credință vii… Nimeni nu-i ca Tine, Doamne Iubitor pân la sfârșit.. Nimeni pentru-al nost’ păcat Viața nu și-ar fi jertfit… Mă închin cu reverență Mulțumesc că m-ai iubit Și din mii și mii Isuse Tu pe mine m-ai găsit!!! Vulcan-14-05-2017     Maria Luca

Atât de lungă-i calea…


Atât de lungă-i calea și-atâția spini pe ea Când trupu-n taină geme și crucea-mi pare grea… Atât de lungă-i calea și ceru-așa departe Când firea-mi pământească de Tine mă desparte.. Și valuri multe, multe lovesc în barca vieții Cu lacrimi și suspine vin zorii dimineții… Genunchii-mi sângerează plecați în rugăciune Și-aștept un semn Părinte să-mi spui ce ai a spune.. Mi-e inima altarul unde cândva, iubirea Ardea cu focul sfânt ce-aduce fericirea Dar azi e obosită și focu-abia transmite O palidă căldură spre cerurile sfinte…. O, Tatăl meu din ceruri Te rog cu umilință Privește către mine…spre slaba mea ființă Mai lasă Doamne-un strop…un strop de îndurare Să-mi dea puteri în trup și-n suflet vindecare… Cu brațul Tău puternic așează-mă pe Stâncă Astâmpără furtuna din marea cea adâncă… Fii Călăuză Sfântă când rătăcesc prin noapte Când lungă-mi pare calea și ceru-așa departe! Vulcan-18-04-207     Maria Luca

Mi-e teamă uneori…


Mi-e teamă uneori De umbre și de ploi… Mi-e teamă de cuvinte, De-aducerile-aminte, De gândul nerostit Și visul pustiit… Mi-e teamă de ”iubirea„ Ce și-a uitat menirea Și-aduce întristare Și sângeră și doare… Mi-e teamă Domnul meu Că drumul e prea greu Să mai ajung la Tine Prin valea de suspine… O, mâna de-ai întinde Și-n brațe m-ai cuprinde Aș prinde iar puteri Prin lumea de dureri Țărâna să nu geamă Să nu-mi mai fie teamă! Vulcan-16-04-2017 Maria Luca

Pentru tine, amicul meu…


Aș vrea să fiu un înger pentru tine Să te sărut pe suflet…să te-alint Să șterg durerea ce-ți umbrește chipul Și-a încolțit din vorbe ce te mint… Și-aș vrea să fiu zefirul ce adie Purtând cu el parfum de primăvară Să-ți fur șuvița ce-a albit la tâmple Și-n ochi să te privesc întâia oară… Aș vrea să fiu o aripă în zbor Să port cu mine un crâmpei de soare În serile târzii și poate reci Să-ți fac din viață cânt și sărbătoare… Să te cuprind cu brațele de dor Topind răceala care ne desparte Iar tu să știi că pentru tine vreau Să fiu un înger ce veghează-n noapte… Maria Luca

Iubirea, ca o ploaie…


O, de-aș putea cumva iubirea să-nțeleg Aș pune-o ca un scut peste pământu-ntreg Să nu mai fie lacrimi nici ură nici durere Să nu alerge omu după măriri și-avere… Dacă-aș putea aș pune iubirea într-un nor Și-aș da-o ca o ploaie peste pământ, cu dor S-atingă orice suflet, în el să înflorească Și inima de gheață să-nvețe să iubească… Și-aș face din iubire veșmânt de sărbătoare Să-mbrac cu el pământul ce sângeră și doare… S-alung furtuni de ură ce vin pe marea vieții Și să aduc în lume splendoarea dimineții… O, de-aș putea cumva iubirea să-nțeleg Aș pune-o ca pecete peste pământu-ntreg.. Mi-aș pune viața însăși zălog pentru iubire Să fie-n lume pace, belșug și fericire! Vulcan-08-04-2017      Maria Luca

Oare mai privești spre lume?


Doamne, câtă suferință este în al Tău popor… Câte lacrimi și durere.câte răni ce încă dor.. Sufletul mi se-nfioară și mă-ntreb Părinte Sfânt: Oare mai privești spre lume? Mai privești către pământ? Liniștea și pacea nopții prea ades e alungată Căci sunt mulți ce-n suferință strigă către Tine, Tată… Strigă istoviți de doruri, de suspine negrăite, De dureri ce ard amarnic și speranțe năruite… Multe lacrimi scaldă ochii…plâng copiii Tăi Isus… Plâng cu sufletul, cu trupul…dar nici plânsul nu-i deajuns Căci sunt boli fără de leac și dureri ce nu mai trec Și sunt mulți ce cad Părinte și din viață se petrec… Mă aplec cu reverență și Te rog cu-nfrigurare Mai atinge-Te de noi…lasă binecuvântare Să nu ne-ntrebăm Părinte când privim spre cerul sfânt: Oare mai privești spre lume? Mai privești câtre pământ? Vulcan-07-05-2017     Maria Luca

Sonetul luminii


Țâșnind cu vigoare din plete solare, Lumina-mbrăcată în strai rogvaiv Ne-nvăluie-n falduri de foc, posesiv, Și vieții-i dă sevă în aripi, să zboare. Ne cântă pe-al pleoapelor viu portativ, Punându-ne-n iriși a florii culoare, Și-n clocot de vii energii creatoare Lumina devine și scop și motiv. Dar pentru că bezna apare frecvent, Punându-și lințoliul cernitelor…

Ridică-mă Doamne din valuri!


Peste gândul ce-n taină suspină O, Doamne revarsă alin… Ridică povara de teamă Ce viața-mi transformă în chin.. Atinge-mi Tu, Doamne ființa Și pune-mi în suflet credință S-alung multe griji ce m-apasă Prin Tine să am biruință.. Mai pune-mi în inimă pace Căci multe furtuni mă frământă Ridică-mă Doamne din valuri Și pune-mi piciorul pe Stâncă… Revarsă alin peste gândul Ce-n noapte suspină cu dor Să-mi fii tu balsam și lumină Măreț și divin Salvator! Vulcan-07-04-2017     Maria Luca

Păstorul mioriței


Coboară cerul pe-un picior de plai Cu soarele împrăștiat prin iarbă, Și-n tâmpla lui izvoare par să fiarbă În limpezimi venind din guri de rai. Dar tihna-nstăpânită-aici din veci Îmbracă astăzi lacrima ce doare, Căci nu-nflorește iarba cu mioare Și-n straiul muntelui se sting poteci. Și nici cavalul nu cântă de dor La stâna care-n…

Lasă Tată vindecare!


Doamne…unde să mă duc Copleșit de-a mea durere? Cine poate ca și Tine Să-mi dea pace și putere? Cine ar putea Părinte Peste rana ce mă doare Să toarne balsamul sfânt De alin și vindecare? Doamne…unde să mă duc Căci m-a prins în chingi durerea Și mi-e sufletul în lacrimi Și-am pierdut pe drum puterea… Mai întinde-Ți mâna sfântă Doamne, în a Ta-ndurare Peste trupul meu plăpând Lasă Tată vindecare! Vulcan-01-04-2017     Maria Luca

Învață-mă să iert și să iubesc!


Așa ades în viața trecătoare Ne întâlnim cu vorbe ce rănesc Și parcă ”eul” nostru se întreabă ”Ce rost mai are oare să iubesc?” Și într-o clipă inima în piept Tresaltă de suspinul ce-i ascuns Și-o lacrimă se-ascunde printre gene Când vorbele ca lancea au străpuns… Și sângerează gândul ce-i rănit Și visul se retrage tremurând Să treacă norul ce-a adus tristețea Și soarele să vină mai curând… Așa ades în viața trecătoare Sunt oameni ce rănesc cu ușurință Printr-un cuvânt, un gest sau o privire, Prin lipsa de respect și de credință… O, Doamne…fă-mă o lumină-n lume Chiar dacă vorbe-adesea mă rănesc Dă-mi Tu, putere să rezist furtunii Învață-mă să iert și să iubesc! Vulcan-30-03-2017      Maria Luca

Aș vrea Domnul meu să Te-ating…


Sunt clipe când dorul de Tine Mă doare de-mi vine să strig Și mâna întind în neștire Și vreau Domnul meu să Te-ating… Dar cum să-ndrăznesc chiar și-n vis Să vreau să Te-ating Tatăl meu Când eu sunt un fir de țărână Iar Tu ești Măreț Dumnezeu… Sunt clipe când dorul de Tine Mă poartă în duhul să zbor Spre zările-albastre, senine Cu îngeri în cânt să Te-ador Iar ochii-mi, izvoare de lacrimi Să-i pierd în privirea-Ți divină Și Tu să-mi vorbești de iubirea Ce inima-n taină alină… O, Doamne ce zbucium…ce dor Mă-ncearcă departe de Tine… M-aplec pe genunchi și Te chem În viața-mi de-amar și suspine… Sunt clipe când dorul de Tine Mă doare de-mi vine să strig Și mâna întind în neștire Și vreau Domnul meu să Te-ating… Vulcan-26-03-2017        Maria Luca

Oprește Doamne încercarea!


Oprește Doamne încercarea Ce iar îmi tulbură ființa… Mi-s ochii veșnice izvoare Și-așa de mică mi-e credința… Pe drumul vieții am căzut Lovit de valurile multe Și n-a fost nimeni să m-aline Și n-a fost nimeni să m-asculte… Oprește încercarea Doamne Și teama din inima mea… Mă doare slăbiciunea Tată Și drumul nu-l mai pot vedea… Și mult mi-e dor de pacea sfântă Ce am găsit la Pieptul Tău, De glasul Tău, Iubirea Ta Și ochii Tăi de dumnezeu! Oprește încercarea Doamne Căci mi-e povara mult prea grea Și spinii mă rănesc pe cale Și vorbe prind a mă durea… În marea-Ți milă și-ndurare Mai netezește Tu cărarea Și-ascultă ruga mea umilă… Oprește Doamne încercarea! Vulcan-24-03-2017        Maria Luca

Omule, de-ai înțelege…


Omule, de-ai înțelege Cât de scurtă-i viața ta Te-ai opri din alergare Și pe loc o clipă-ai sta Să privești în jurul tău Să vezi câtă frumusețe Te întâmpină în zori Zi de zi și-ți dă binețe… Te-ai opri pentru o clipă Să privești lăuntrul tău Să găsești acolo pacea Ce ți-a dat-o Dumnezeu Și iubirea ce a pus-o Ca pe un mărgăritar În adâncul inimii -Cel mai scump lăsat în dar- Omule de-ai înțelege Cât de scurtă-i viața ta Te-ai opri din alergare Și te-ai bucura de ea! Vulcan-24-03-2016     Maria Luca

Doamne, mai privești spre lume?


Doamne, mai privești spre lume? Mai privești către pământ? Alergăm pe drumul vieții Flămânzind după Cuvânt Și ni-e dor Părinte Bun Dor nebun de Vocea Ta, De Iubirea Ta divină Și de tot ce-nseamnă ea… Uneori cădem pe cale Doborâți de vânt și ploi, De povara mult prea grea Dintr-o viață de nevoi Dar chemăm a Ta prezență Și privim cu dor spre cer… Un cuvânt atât de-ai spune Toate grijurile pier… Mai întinde-Ți Mâna Tată… E atâta plâns și jale Și atâția spini Părinte Ne întâmpină pe cale Dar privim spre ceruri Tată Și ne-ncredem în Cuvânt… Doamne, mai privești spre lume? Mai privești către pământt? Vulcan-23-03-2017     Maria Luca

Mă-ncred în Tine, Doamne!


Mă-ncred în Tine, Doamne când valuri fără număr Lovesc în barca vieții….eu mă încred în Tine Căci Tu îmi dai putere și Te-ngrijești Părinte Să nu duc lipsă Doamne nicicând, de nici un bine… În harul Tău mă-ncred…în sfântul Tău Cuvânt Ce-aduce-n suflet pace și-n inimă alin Căci Tu, doar Tu Isuse ești Medicul Suprem Ce vindeci suferința și-alini orice suspin… Mă-ncred în Tine, Doamne cu tot ce am…ce sunt… Cu-ntreaga mea ființă eu mă încred în Tine Căci știu…pe drumul vieții mereu îmi ești alături O sfântă Călăuză spre zările divine! Vulcan-17-03-2017      Maria Luca

Primăvară bizară


„ Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea!” (Geneza 8:22) Bat din palme norii scuturând zăpadă, Act care-n scenariu nu era trecut, Și-adierea caldă azi e cavalcadă, Vânt ce-ngheață floarea numai c-un sărut. Pe decorul verde se chircesc corole Ce râdeau în soare…

Te iubesc copilul Meu și mereu te voi iubi!


Când spre cerul slavei Tale îmi ridic cu dor privirea Simt cum duhu-mi se-nfioară și mă-nvăluie Iubirea Căci zăresc acolo-n slavă chipul Tău Cel minunat Și Privirea ce mă caută într-o lume de păcat… Doamne, când privesc spre ceruri inima tresare-n mine Căci mi-e haina întinată și mi-e greu și mi-e rușine Pentru slaba mea ființă ce suspină sub povară Pentru rana ce-i în suflet și a prins din nou să doară… Dar mă-nvăluie Iubirea și Privirea Ta divină Vindecă a mea durere și îmi spală orice vină Cînd spre cerul slavei Tale mâinile-mi înalț cu dor Simt cum Te cobori prin Duhul bunul meu Mântuitor… Și reverși în suflet pace…mă hrănești cu-al Tău Cuvânt Îmi dai aripi către stele să mă-nalț mai cu avânt… Vocea Ta-mi șoptește dulce străbătând prin galaxii… Te iubesc copilul Meu și mereu te voi iubi! Vulcan-19-03-2017       Maria Luca

Tristeți pascale


S-a jucat pe scena lumii Învierea Cu decor de soare, amplu, fastuos, Și curgea lumina cerului ca mierea Peste sala plină ce scanda: Chris-tos! Dar cortina cade, ca orice cortină, Cum oricare dramă are-un act final, Pleacă spectatorii ce-au luat lumină, Dar evită-n grabă arcul triumfal. Pot intra în viața veșnică prin cruce, Căci Eroul…

Când în viața ta, creștine…


Când în viața ta creștine Se stârnește ploaie, vânt Te apleacă-n rugăciune Și te-ancrede în Cuvânt Căci acolo e puterea, Apa vie ce-ți dă viață Și iubirea care-ți șterge Lacrima arzând pe față… Dacă pașii tăi creștine Obosesc de grea povară Și în tălpile-nspinate Rănile încep să doară Strigă către Cel ce-I Tată Cere milă și-ndurare Și prin har primi-vei pace Și puteri, eliberare… Dacă vorbe-nșelătoare Vor să-ți clatine credința Tu, rămâi la poala crucii Căci acolo-i biruința Și ascultă Glasul tainic Coborât din galaxii… ”Pentru tine dau popoare… Te iubesc…te voi iubi!!!” Vulcan-14-03-2017      Maria Luca

Mister şi Înviere


Înconjurat de semne de-ntrebare Care ţeseau un văl de-adânc mister, Tu ai trecut prin lumea trecătoare, Isuse,torţă călăuzitoare, În drumul Tău din cer şi către cer. Vii întrebări îşi căutau răspunsul Când Te-ai născut în chip miraculos Şi Te-a-nsoţit misterul, nepătrunsul Mereu, când se-ntrebau: „Oare e Unsul?” „E Cel ce vine?” „Este chiar Cristos?” Poate a fost doar curiozitate, Sau poate chiar erau setoşi de har, Dar vrând să scape de-ambiguitate Ei Te-au tratat cu agresivitate Testându-Ţi nemurirea pe Calvar. Divine mâini cu mângâieri sublime Au plâns atunci cu lacrimi rubinii Muşcate de piroane, cu cruzime, Când răutatea clocotea-n mulţime Şi-Ţi refuza prezenţa printre vii. Misterul care Ţi-a-nsoţit venirea S-a transformat în beznă pe pământ, S-a zguduit din temelii zidirea Când Duhu-Ţi străbătea nemărginirea Iar trupul era pus într-un mormânt. Dar de pe”Cine-i?”,semnul de-ntrebare S-a deplasat, scăpat de sub control, Pe „Unde-i?”, chestiune arzătoare Când au văzut călăii, cu stupoare, Că în mormânt nu-i nimeni, că e gol *** Nu am să pot, oricât aş vrea de tare, Să-Ţi mulţumesc Isuse îndeajuns Că prin jertfirea Ta mântuitoare Tu m-ai scăpat de semne de-ntrebare, Căci înviind în mine, mi-ai răspuns. Eu ştiu şi „cine” eşti şi ştiu şi „unde” Căci Tu mi-ai dezlegat acest mister, De-aceea aş dori ca orişiunde Să pot şi eu la întrebări răspunde, Să fiu o călăuză către cer. Amin Simion Felix Marțian

Întoarcerea


Te-ai încrezut în oameni..te-ai încrezut în soartă Și n-ai privit spre ceruri să-L vezi pe Creator… În inima de gheață n-a înflorit iubirea Și aripi niciodată nu ai deschis spre zbor… Ai strâns averi și faimă…ți-ai construit palate Și te doreai mai sus pe scara de valori Dar vai, lăuntrul tău era așa de negru Că într-o zi chiar tu ai prins să te-nfiori… Și-atunci, pentru o clipă ai vrut să te oprești Și ai privit în urmă dar urma s-a pierdut… În pumnii ce odată musteau de bogăție Era deșertăciune și goană după vânt… Cu ochii plini de lacrimi…cu sufletul flămând Ți-ai ridicat privirea spre cerul Celui Drept Și-ai auzit o Voce ce-n taină ți-a șoptit ”O, vino fiu iubit! De-atâta timp te-aștept!” Ce sfântă fericire…ce har nemărginit Să poți gusta Iubirea cea sfântă și curată… Să vii cu mulțumire în fiecare zi Căci ai în cer un Prieten, un Împărat și Tată!!! Vulcan-12-03-2017     Maria Luca

Mister şi Înviere


Înconjurat de semne de-ntrebare Care ţeseau un văl de-adânc mister, Tu ai trecut prin lumea trecătoare, Isuse,torţă călăuzitoare, În drumul Tău din cer şi către cer. Vii întrebări îşi căutau răspunsul Când Te-ai născut în chip miraculos Şi Te-a-nsoţit misterul, nepătrunsul Mereu, când se-ntrebau: „Oare e Unsul?” „E Cel ce vine?” „Este chiar Cristos?” Poate a fost doar curiozitate, Sau poate chiar erau setoşi de har, Dar vrând să scape de-ambiguitate Ei Te-au tratat cu agresivitate Testându-Ţi nemurirea pe Calvar. Divine mâini cu mângâieri sublime Au plâns atunci cu lacrimi rubinii Muşcate de piroane, cu cruzime, Când răutatea clocotea-n mulţime Şi-Ţi refuza prezenţa printre vii. Misterul care Ţi-a-nsoţit venirea S-a transformat în beznă pe pământ, S-a zguduit din temelii zidirea Când Duhu-Ţi străbătea nemărginirea Iar trupul era pus într-un mormânt. Dar de pe”Cine-i?”,semnul de-ntrebare S-a deplasat, scăpat de sub control, Pe „Unde-i?”, chestiune arzătoare Când au văzut călăii, cu stupoare, Că în mormânt nu-i nimeni, că e gol *** Nu am să pot, oricât aş vrea de tare, Să-Ţi mulţumesc Isuse îndeajuns Că prin jertfirea Ta mântuitoare Tu m-ai scăpat de semne de-ntrebare, Căci înviind în mine, mi-ai răspuns. Eu ştiu şi „cine” eşti şi ştiu şi „unde” Căci Tu mi-ai dezlegat acest mister, De-aceea aş dori ca orişiunde Să pot şi eu la întrebări răspunde, Să fiu o călăuză către cer. Amin Simion Felix Marțian

Acum, în zi de sărbătoare..


Trăim în vremuri când iubirea E tot mai rară și se stinge Căci nepăsarea o gonește Și ura inima îi frânge De parcă oamenii-au uitat Ce-nseană sincer să iubească Și au uitat că rostul lor E-n dragoste mai mult să crească… Trăim în vremuri când iubirea E zilnic dată la o parte Și-n locul ei triumfă ura Care de ceruri ne desparte Acum, în ceas de sărbătoare Când Dragostea a biruit Să înțelegem Harul Sfânt De a iubi și-a fi iubit! Vulcan-16-04-2017     Maria Luca

Cristos e viu


Din cronicile multiseculare, Deodată, colbul a fost risipit De dangăte de bronz, răsunătoare, Cuprinse-n texte vii, clocotitoare, În profeţia ce s-a împlinit, Când printre oameni a venit Mesia, Cu chip de om şi totuşi Dumnezeu; În bezna lumii El a fost făclia Şi cheia ce deschide veşnicia, Modelatorul unui nou credeu. Timidă la-nceput, noua credinţă S-a metamorfozat în vâlvătăi, Căci Domnul dovedea, cu prisosinţă, Că a venit să-aducă biruinţă Şi viaţă veşnică pentru ai Săi. În juru-I se strângeau, tot mai aproape, În legătura harului deplin, Cei ce voiau trecutul să-şi îngroape, Cei ce-au văzut cum lacrime, potoape, Le-a şters acest Învăţător divin. Părea că totul merge foarte bine, Dar au fost devastaţi de uragan Şi crezul lor s-a prăbuşit, ruine, Când L-au văzut pe Cel din slăvi divine Frângându-Se, umil, sub bici roman. Nu, nu era uşor să înţeleagă Că Cel scuipat era din cer venit Şi că Acel care-a venit să dreagă Relaţia-ntre Cer şi lumea-ntreagă Se stinge pe o cruce, răstignit. Era de necrezut deznodământul: Chiar pe Cristos o groapă-L înghiţea? Mai grea ca piatra ce-nchidea mormântul, Mai grea, se pare, ca întreg Pământul Era-ndoiala ce îi apăsa. O, bieţi copii, unde vă e credinţa Şi cunoștința voastră din profeţi? Acolo e trecută suferinţa Şi moartea, însă e şi biruinţa, Nu vă-ndoiţi de ce o să vedeţi. Căci au sosit şi zorii învierii Şi din înalt, ca fulgerul venind, Coboară-un înger, cad ca morţi străjerii Şi din abisul negru al durerii Cristosul iese, moartea biruind. *** E viu în veci Cel ce-a învins mormântul Şi-acum e-aici, poţi să Îl simţi, de crezi, Deschide-ţi inima, primind Cuvântul, Şi-apoi, pornind spre El cu tot avântul, Nu te-ndoi că o să Îl şi vezi. Amin Simion Felix Marțian

Hristos a înviat!


Se-aude-un zvon din depărtare și se-nfioară-ntreg pământul ”Isus a înviat din morți!” așa cum ne-a vestit Cuvântul… În inimi se aprinde tainic fiorul dragostei divine, Genunchi se pleacă-n rugăciune să șteargă lacimi și suspine… A înviat Isus din morți…pământu-ntreg e-n sărbătoare… Se bucură creștinii mii…bătrâni și tineri…mic și mare… Se-ntinde-o mână către alta spunând ”Hristos a înviat!” Și glasuri îi răspund în cor ”Adevărat a înviat!” Vulcan-16-04-2017     Maria Luca