Bună dimineaţa, Doamne!


Bună dimineaţa, Doamne… mă aplec în rugăciune Şi cu inima fierbinte vin din nou să-Ţi mulţumesc Pentru harul ce mi-ai dat de a mă numi creştin Şi îngenunchiat la cruce să Îţi cânt… să Te slăvesc! Mulţumesc de pacea nopţii ce m-a legănat uşor, De mulţimile de vise care iarăşi mi-au vorbit… Mulţumesc de zorii…

Mărit eşti Tată, Dumnezeu!


Nu vreau nimic ce are lumea Nici străluciri, nici bogăţii Ci vreau acolo printre astre Să am un loc în veşnicii… Nu vreau s-ajung un om de seamă Faimos…de oameni cunoscut Ci vreau îngenunchiat la cruce Să Te slăvesc mai mult…mai mult… Şi vreau ca ploaia primăverii S-aducă har în versul meu Orice cuvânt să strige: „Ava! Mărit eşti Tată, Dumnezeu!” Vulcan-01-04-2015    Maria Luca

Vreau iubirea Ta!


Doamne, pune-n mina Dor de rugăciune Dor de cerul sfânt si de-al Tău Cuvânt Pune Doamne-n Piept Dorul sa te-astept Cu Inima plină De juca ȘI lumină … Pune dor de frate, De gânduri preot, Dor de veșnicie Si de bucurie … Si Te rog Isus De tot mai presus Vreau iubirea Ta În Inima…

Mă încred în Domnul!


Dacă-aş putea m-aş dezbrăca de fire, De trupul de ţărână muritor Şi contopit cu dragostea divină M-aş transforma în aripi pentru zbor… Aş şterge orice urmă de durere Ce sufletu mi-a întristat vreodată Şi aş sorbi pocalul de iubire Din mâna Celui ce e veşnic Tată! Dacă-aş putea aş pune peste lume Covor de flori, de dragoste şi cânt Ţesute cu credinţa neclintită Ar fi un rai aicea pe pământ… Dar vai…dorinţa mea e doar un vis Căci n-am puterea să le fac pe toate Dar mă încred în Domnul…El e Stânca Şi dacă eu nu pot…El e Acel ce poate! Vulcan-31-03-2015    Maria Luca

Mult mi-e dor de-al meu Păstor!


Spune-mi, spune-mi mică stea L-ai văzut pe undeva Pe Isus, Păstorul meu Fiu trimis de Dumnezeu Să mă-nveţe ce-i iubirea, Pacea sfântă şi jertfirea? Spune-mi, oare L-ai văzut? Teamă mi-e că L-am pierdut Undeva pe-al vieţii drum Şi mi-e dor de El acum… Dacă-L vezi, micuţă stea, Spune-I, spune-I că aş vrea Vocea să-I ascult din nou Să m-aline când e greu… Să-I simt blânda mângâiere Ce cândva îmi da putere… Cât aş vrea să-L întâlnesc Pe Iubitul meu ceresc Să-L privesc…să-I cer iertare Pentru crunta-mi nepăsare, Pentru vorba ce-a durut, Pentru ruga ce-a tăcut… Să-L aud cum îmi şopteşte Că El încă mă iubeşte… Dacă-L vezi, micuţă stea, Sus în cer pe undeva Nu uita să-I spui…să-I spui Că suspin de dorul Lui! Vulcan-30-03-2015     Maria Luca

Isus, Toma şi… eu


Venind din moarte viu, biruitor, În trup de slavă ca o haină nouă, Păşeai spre-ai Tăi, Isuse, dor spre dor, Trecând prin zid, prin uşa cu zăvor, Să-i binecuvântezi cu… ”Pace vouă!” Uimiţi, ei încă mai credeau că-i vis Dar semnele din palmă, mărturie, Au şters al îndoielilor înscris Cu-al bucuriei foc  de nedescris Dar… Toma nu era la părtăşie. Când s-a întors, încă se îndoia Căci numai el, din toţi, nu Te văzuse; Ar fi crezut şi parcă nu putea, Voia să-şi pună palma-n palma Ta Să simtă semnul cuielor, Isuse. Tu nu Te-ai supărat, căci l-ai iubit Şi pentru el ai mai venit o dată Spunându-i blând, cu glas abia şoptit: „Priveşte,Toma, unde-am fost lovit, Semne de cuie şi de lance, iată!” De data asta nu i-a mai fost greu Căci ochii lui uimiţi puteau să vadă Şi a rostit cu glas crescând mereu: „O, Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Şi îi era aşa uşor să creadă. Toma a vrut să vadă şi-a crezut Dar, Doamne,Tu m-ai fericit pe mine Privind spre viitor dinspre trecut, Căci semnul cuielor nu l-am văzut Şi totuşi Te iubesc şi cred în Tine. Prin har Te văd în alte semne-acum Şi nu în urma cuielor, ca Toma; Te văd în al Creaţiei album, În urmele ce mi le laşi pe drum, Şi-n Duhul Sfânt Îţi simt din plin aroma. Simion Felix Martian

Iubirea…


Şi de-aş putea să înţeleg Iubirea La ce mi-ar folosi aceasta oare Când nu e om cu vorbe să o lege Şi nu-i nimic asemenea sub soare? Poeţii au cântat-o în poeme Şi înţelepţii-au meditat la ea… Iar eu ce sunt… un biet pribeag Ce nu-nţelege încă Dragostea! Şi totuşi…ce Sublim nemărginit M-a învăţat ce-nseamnă fericirea… Venit de unde, şi mergând spre ce? Dar aducând pe aripă… Iubirea! Vulcan-29-03-2015      Maria Luca Vulcan-29-03-2015

Venea un om din marea lumii…


Venea un om din marea lumii Cu suflet trist şi pustiit Cu inima însângerată Venea spre Cel ce este Tată, Spre Fiul Său Iubit… Venea purtând o grea povară De lacrimi şi-amăgiri… Cu spatele încovoiat Purta povara de păcat Şi triste amintiri… Iar uneori se mai oprea Să pună o-ntrebare: „Nu L-aţi văzut pe Tatăl meu Pe Cel ce este Dumnezeu Ce dă în dar salvare?” Dar nimeni glasul nu-i ascultă Şi iar porneşte şchiopătând Să caute drumul care duce Prin valea plângerii la cruce De dragoste flămând… Şi cum mergea aşa-ntristat Deodată omul se opreşte… Priveşte-n juru-i cu mirare La păsări, fluturi şi izvoare Şi cerul îi zâmbeşte… Şi-atunci un Glas…un Glas divin Îi spune: „Vezi? Sunt pentru tine Căci te-am iubit copilul meu Am fost cu tine-n ceasul greu Şi tot îţi aparţine! Doar cheamă-Mă şi voi veni Să înoiesc inima ta Şi-am să-ţi fiu Prieten, Tată, Scut Căci te doresc aşa de mult Acolo-n ţara Mea!” Venea un om din marea vieţii Cântând pe drum cu bucurie Căci L-a găsit pe Tatăl său Şi merge-acum la Dumnezeu Cu dor de veşnicie! Vulcan-28-03-2015     Maria Luca Venea un om din marea lumii Cu suflet trist şi pustiit Cu inima însângerată Venea spre Cel ce este Tată, Spre Fiul Său Iubit… Venea purtând o grea povară De lacrimi şi-amăgiri… Cu spatele încovoiat Purta povara de păcat Şi triste amintiri… Iar uneori se mai oprea Să pună o-ntrebare:…

În rugăciune…


Când iarăşi plâng în taină mulţimile de gânduri Şi dorul parcă doare mai tare ca oricând Mă-nchid în cămăruţă şi-ngenuncheat la cruce Te chem să vii Isuse de pacea Ta flămând… Cu mâinile-nălţate spre cerul veşniciei Implor a Ta prezenţă prin Duhul Tău cel Sfânt Şi-n inimă vibrează un cântec de iubire Cum n-am găsit Isuse niciunde pe pământ… Şi parcă se deschide o cale către astre Iar eu plutesc spre Tine pe aripă de rugă… O, ce mulţimi de îngeri mă cheamă cu iubire Când dorul meu aleargă la Tine să ajungă.. Ce sfântă părtăşie…ce clipe minunate Să Te aud din nou spunând că mă iubeşti… Să simt că-mi iei povara…că-mi vindeci orice rană Şi-n fiecare rază cu dragoste-mi zâmbeşti! Sunt ochii mei izvoare şi inima e cânt Ce se înalţă-acum la tronul de-ndurare… Îţi mulţumesc Părinte de haru-Ţi minunat, De pace, de iubire şi binecuvântare! Vulcan-27-03-2015    Maria Luca Când iarăşi plâng în taină mulţimile de gânduri Şi dorul parcă doare mai tare ca oricând Mă-nchid în cămăruţă şi-ngenuncheat la cruce Te chem să vii Isuse de pacea Ta flămând… Cu mâinile-nălţate spre cerul veşniciei Implor a Ta prezenţă prin Duhul Tău cel Sfânt Şi-n inimă vibrează un cântec de iubire Cum n-am găsit Isuse niciunde pe pământ… Şi parcă se deschide o cale către astre Iar eu plutesc spre Tine pe aripă de rugă… O, ce mulţimi de îngeri mă cheamă cu iubire Când dorul meu aleargă la Tine să ajungă.. Ce sfântă părtăşie…ce clipe minunate Să Te aud din nou spunând că mă iubeşti… Să simt că-mi iei povara…că-mi vindeci orice rană Şi-n fiecare rază cu dragoste-mi zâmbeşti! Sunt ochii mei izvoare şi inima e cânt Ce se înalţă-acum la tronul de-ndurare… Îţi mulţumesc Părinte de haru-Ţi minunat, De pace, de iubire şi binecuvântare! Vulcan-27-03-2015

Împreună


Şi dacă braţul meu va fi Prea slab sau poate obosit Când tu vei fi căzut amice De toţi şi toate părăsit Eu chiar şi-aşa n-am să te las Ci lângă tine voi veni Şi-am să m-aşez la dreapta ta Şi-apoi cu drag ţi-oi povesti Despre un timp când pe pământ Iubirea vina ne-a purtat Şi într-o blândă primăvară Prin sânge ne-a răscumpărat… Şi îţi voi spune dragul meu De moştenirea ce-am primit De-a duce-o viaţă fericită De a iubi şi-a fi iubit… Şi stând acolo amândoi Cu mâna ta în palma mea Simţi-vom că ne leagă dorul De cerul sfânt…de ţara Sa… Şi vom primi puteri de sus Atinşi de a iubirii strună Şi-atunci amicul meu, prin har Ne-om ridica dar…împreună! Vulcan-10-04-2015     Maria Luca

Mister şi Înviere


Înconjurat de semne de-ntrebare Care ţeseau un văl de-adânc mister, Tu ai trecut prin lumea trecătoare, Isuse,torţă călăuzitoare, În drumul Tău din cer şi către cer. Vii întrebări îşi căutau răspunsul Când Te-ai născut în chip miraculos Şi Te-a-nsoţit misterul, nepătrunsul Mereu, când se-ntrebau: „Oare e Unsul?” „E Cel ce vine?” „Este chiar Cristos?” Poate a fost doar curiozitate, Sau poate chiar erau setoşi de har, Dar vrând să scape de-ambiguitate Ei Te-au tratat cu agresivitate Testându-Ţi nemurirea pe Calvar. Divine mâini cu mângâieri sublime Au plâns atunci cu lacrimi rubinii Muşcate de piroane, cu cruzime, Când răutatea clocotea-n mulţime Şi-Ţi refuza prezenţa printre vii. Misterul care Ţi-a-nsoţit venirea S-a transformat în beznă pe pământ, S-a zguduit din temelii zidirea Când Duhu-Ţi străbătea nemărginirea Iar trupul era pus într-un mormânt. Dar de pe”Cine-i?”,semnul de-ntrebare S-a deplasat, scăpat de sub control, Pe „Unde-i?”, chestiune arzătoare Când au văzut călăii, cu stupoare, Că în mormânt nu-i nimeni, că e gol *** Nu am să pot, oricât aş vrea de tare, Să-Ţi mulţumesc Isuse îndeajuns Că prin jertfirea Ta mântuitoare Tu m-ai scăpat de semne de-ntrebare, Căci înviind în mine, mi-ai răspuns. Eu ştiu şi „cine” eşti şi ştiu şi „unde” Căci Tu mi-ai dezlegat acest mister, De-aceea aş dori ca orişiunde Să pot şi eu la întrebări răspunde, Să fiu o călăuză către cer. Amin Vulcan, apr. 2008     Simion Felix Marțian

Chiar dacă eu n-am fost acolo…


Chiar dacă eu n-am fost acolo Cu cei ce-atunci Te-au condamnat Acum Te întristez Isuse Prin viaţa mea şi-al meu păcat… Chiar dacă eu nu Te-am rănit Şi în piroane n-am bătut Au fost atâtea fapte Doamne Ce le-am făcut şi te-au durut! Chiar dacă eu nu Te-am scuipat Şi n-am hulit Numele Tău Sunt vinovat că n-am vestit Iubirea Ta de Dumnezeu! Acum, în zi de sărbătoare La crucea Ta mă-nchin smerit… Mă spală Doamne-n sfântul sânge Să fiu iertat şi curăţit! Vulcan-11-04-2015    Maria Luca

Mormântul gol


E linişte acum peste cetate, Sunt zorii unei alte dimineţi, S-a stins ecoul celor întâmplate, Numai nişte femei îndurerate Îşi duc povara grelei lor tristeţi. Sunt câteva femei galileene Pătrunse de iubirea lui Isus, Mergând încet, vii umbre pământene Cu focul lacrimilor prins în gene, Spre locul unde Domnul a fost pus. Duceau miresme şi duceau iubire Şi grija că-ntre ele şi Cel dus Stătea o lespede ca despărţire, Un rece bolovan fără simţire, Zid mort între viaţă şi apus. Această grijă le-a fost spulberată Când, uluite, ele-au observat Că lespedea a fost înlăturată, Iar în mormânt… ce veste minunată! Nu era trupul Celui căutat. Ca o explozie lovind Pământul, Această veste l-a cutremurat Şi a pornit în patru zări, ca vântul, Ducând mesajul: Este gol mormântul, Isus Cristos din morţi a înviat! *** Punându-şi strict problema existenţei, Mulţi oameni îşi fac idoli pe pământ Dând gir materialului, prezenţei, Dar cei salvaţi sunt roadele absenţei, Absenţei unui trup dintr-un mormânt. Amin Vulcan, martie 2007      Simion Felix Marțian

Învierea


Incandescentul miez al unei drame, Având ca scenă al Golgotei deal, Părea, răcindu-se, să se destrame Când au căzut cu bezne reci marame, Ca o cortină peste-un act final. Scenariul, însă, mai avea mistere Venind din profeţii cu glas vibrant, Căci  nici în chinul greu, nici în durere, Şi nici în moartea cu a ei tăcere Nu s-a ajuns la…punctul culminant. Cu oameni risipindu-se în zare, Satisfăcuţi de-acest deznodământ, Scenariul părea unul oarecare, Însă vedem pe fila următoare Că moartea n-are ultimul cuvânt. Şi-a treia zi, la fel ca-n profeţie, L-au prins din nou frisoane pe pământ Când a primit a cerului solie Prin îngerul venit din veşnicie Ca să răstoarne piatra la mormânt. Din cer venea lumina spre Lumină Spre Cel care păşea biruitor Peste sinistra morţii ghilotină Şi deschidea, cu dragoste divină, Spre înviere uşa tuturor. Nu, nu putea mormântul să-L încapă Pe Cel prin care toate s-au creat; Şi ce părea un gong final spre groapă E doar semnal că viaţa stă să-nceapă Cu roluri noi. Cristos a înviat! Amin Vulcan, 11 aprilie 2014     Simion Felix Marțian

Dealul Căpățânii


Din încreţirea scoarţei, tind spre soare Piscuri semeţe, ce se pierd în nori. Imaginea lor plină de grandoare Te copleşeşte şi îţi dă fiori. Însă nici unul n-are să rămână Săpat în cronici şi zidit în legi, Ca dealul cu aspect de căpăţână Unde-a venit salvarea lumii-ntregi. Un deal anost, lipsit de măreţie, Că numai crucile creşteau pe el, Avea, la cumpănă de vremi, să fie Altar de jertfă pentru Sfântul Miel. Pe fruntea lui s-a înălţat o cruce, Ca axă pentru-ntregul Univers, Pe care-un Fiu la Dumnezeu se duce Şi izbăvirea vine-n sens invers. Un deal care a zguduit zidirea Şi-a-nfăşurat-o-n întuneric greu, Când se stingea în duh Neprihănirea Şi Dumnezeu striga spre Dumnezeu. Din dealul cu aspect de căpăţână Mai curge sângele izbăvitor, Pământul sterp a zămislit fântână, Izvor de dor, dor tămăduitor. Amin Vulcan, martie 2007     Simion Felix Marțian

La cruce…


Doamne, astăzi vin la cruce Îngrozit de-al meu păcat.. Inima cu-amar îmi plânge Căci prea mult Te-am întristat Şi Te văd cum stai acolo Răstignit de-al lumii rău Toţi bătut-am în piroane El şi ea…dar vai şi …eu… Fiecare vorbă goală Aruncată la-ntâmplare, Fiecare gest sau faptă Te atinge şi Te doare… Gândul încă nerostit Ce-i murdar şi păcătos, Ruga ce-a rămas tăcută, Viaţa fără de frumos Toate sunt piroane mari Ce în rana sângerândă Sapă mai adânc…prin ele Fac mai grea a Ta osândă… Astăzi vin umil la cruce Şi îngenunchez smerit… Mă mai poţi ierta Isuse? Mai sunt fiul Tău iubit? Mulţumesc că pentru mine Ai murit în chinul greu Şi mi-ai dat în dar iertarea Tu, Fiul Lui Dumnezeu… Azi, îngenuncheat la cruce Mă închin cu viaţa mea Şi-mi doresc atât…iubirea, Pacea şi iertarea Ta! Vulcan-07-04-2015   Maria Luca

Săptămâna Patimilor


E-atât de… mare Săptămâna Mare, Atât de grea pe-a timpului balanță Și-atât de plină-n propria-i vibranță Că nu-și găsește loc în calendare.. În ea s-a strâns istoria, strivită De fenomene-n cavalcade stranii, Și doar lumina caldă din cazanii Redă privirii forma-i împlinită. O săptămână cuprinzând în sine Istoria scrâșnită prin suplicii, Pe care niciun fel de artificii N-o poate decora în ”bun” sau ”bine”. E săptămâna picurând cu sânge Pe zilele trecând cu pumni și palme, Pe ore de batjocuri și sudalme, Pe clipe tragice când cerul plânge. În fața valului imens de ură Stă El, Hristosul, trist scrutând Calvarul, Și către ceruri ridicând paharul Îi soarbe cea din urmă picătură. Cumplită săptămână a durerii, Mai dai fiori prin timp, sfidând distanțe, Și-ai fi ucis pe veci orice speranțe De n-ar fi fost…și zorii Învierii! Amin Vulcan, 7 aprilie 2015   Simion Felix Martian

Izvor de apă vie…


Izvor de apă vie Ce porţi în unda Ta Speranţă şi iubire Inundă viaţa mea… Atinge-a mea fiinţă Şi rana ce mă doare Şi-n duhul întristat Mai lasă alinare… Aprinde iarăşi focul Din dragostea dintâi Şi dă-mi Cuvântul hrană Şi ruga căpătâi… Izvor cu apă vie Mi-e dor de unda Ta Ce vine de la cruce Şi-animă viaţa mea… Te chem şi azi din slavă Să-mi cercetezi fiinţa Izvor ce-aduci iertare Revarsă biruinţa!!! Vulcan-25-03-2015    Maria Luca

Izvor de apă vie…


Izvor de apă vie Ce porţi în unda Ta Speranţă şi iubire Inundă viaţa mea… Atinge-a mea fiinţă Şi rana ce mă doare Şi-n duhul întristat Mai lasă alinare… Aprinde iarăşi focul Din dragostea dintâi Şi dă-mi Cuvântul hrană Şi ruga căpătâi… Izvor cu apă vie Mi-e dor de unda Ta Ce vine de la cruce Şi-animă viaţa mea… Te chem şi azi din slavă Să-mi cercetezi fiinţa Izvor ce-aduci iertare Revarsă biruinţa!!! Vulcan-25-03-2015    Maria Luca

În cine să mă-ncred?


În cine Doamne să mă-ncred Când valuri bat să mă doboare Când cerul vieţii e-norat Şi îndoiala iar mă doare? La cine să găsesc Isuse Un sprijin când e drumul greu De n-ai fi Tu să mă ridici Cu braţul Tău de Dumnezeu? Şi cine ar putea Părinte Să mă iubească ca şi Tine Să-mi dea puteri în încercări Şi orice rană să aline? Din nou mă-ndrept spre Tine, Tată Să-Ţi mulţumesc…să Te slăvesc… Cu reverenţă mă închin Şi Te ador…şi Te iubesc! Vulcan-24-03-2015    Maria Luca

Intrarea în Ierusalim


A fost o zi cum n-a mai fost vreuna, Când Te-ndreptai,Isuse,spre cetate Pe-un măgăruş,smerit ca-ntotdeauna, Insă vuia prin gloate,ca  furtuna, Un clocot de speranţe înviate. Nicicând n-ai fost primit cu-atâta soare, Cu-atâtea flori ce-şi împleteau parfumul, Nicicând atâtea feţe zâmbitoare Nu s-au smerit,căzându-ţi la picioare, Cu hainele să Îţi aştearnă drumul. Se dezbrăcau în cinstea Ta finicii, Punându-Ţi la picioare neprihana Strivită-n clorofila rămuricii, Şi gloatele strigau cu ucenicii: Osana Împăratului,osana! Aşa găseşti Isuse drag cu cale Să intri-n inimi,ca şi în cetate, Întâmpinat cu imnuri,osanale, Călcând pe-ale smereniei petale Şi înviind speranţele uitate. A fost o zi când am trait sublimul, O zi ce stăruie şi tot în prag e Când eu,neînsemnatul,anonimul, Te-ntâmpinam ca şi Ierusalimul Când Te-ndreptai spre el dinspre Betfaghe. Dar în cetate-ai cunoscut trădarea, Triumful Tău s-a transformat în dramă Când fila-ntoarsă a-nsemnat schimbarea, Şi plini de ură cereau condamnarea Cei ce Te-au aclamat,gloata infamă. Eu însă vreau,Isuse,cu ardoare Ca şi-n cetatea mea interioară Să fiu mereu ca la întâmpinare, Ca prin vorbire,faptă sau umblare Să nu Te răstignesc a doua oară. Amin Vulcan,Apr.2008     Simion Felix Martian

E timpul astăzi frate!


Sunt eu de vină oare Că uneori mă doare Atâta nepăsare Şi lacrime amare Ce curg fără-ncetare? Sunt oare vinovat Că-n lume n-am aflat Izvorul sfânt, curat Ce spală ne-ncetat Al lumii greu păcat? Da…vina e a mea Dar e şi vina ta Că viaţa-i tot mai grea Şi lumea-i tot mai rea Şi-o acceptăm aşa! E timpul astăzi frate Cu mâinile curate Să le schimbăm pe toate Pornind cu demnitate Spre cerurile-nalte! Vulcan-19-03-2015   Maria Luca

Pe drumul cu spini…


Pe drumul cu spini pietros şi prea lung Venea un creştin cu anii-n amurg… Purta grea pe umeri o cruce ce-apasă Ar vrea să alerge dar crucea nu-l lasă… Cu trupul slăbit şi mâini tremurând, Cu tălpi sângerânde şi dorul în gând Venea aplecat sub povara prea grea O, cum ar lăsa-o un pic de-ar putea… Dar vede alături…şi-n faţă şi-n urmă Cum vine cuminte a Domnului turmă Şi parcă i-e teamă…de-ar sta o secundă S-ar pierde în noapte pe-a timpului undă… Şi merge creştinul cu pas gârbovit Prin valea de plângeri…pe colţi de granit… Cu fraţii alături mai prinde puteri Mai soarbe o cupă de dulci mângâieri… El ştie…e drumul aproape sfârşit Şi gândul îl poartă la tot ce-a iubit… Priveşte la paşii ce-n urmă-a lăsat Şi are credinţa că este salvat… Sleit de putere se-ndreaptă spre zări Şi-nalţă o rugă pe-albastre cărări… Primeşte-mă Tată…mă strânge la piept E vreme-ndelungă de când Te aştept! Vulcan-18-03-2015     Maria Luca

Alături îţi e Dumnezeu!


Uneori sunt cuvinte ce dor Alteoru lipsa lor te răneşte… Uneori o privire te pierde Alteori un surâs te zideşte… Uneori timpul trece găbit Alteori ţi se pare prea lung… Uneori te-ancorezi în prezent Alteori amintiri te ajung… Uneori viaţa ta e un cânt Alteori e suspin şi durere… Uneori aripi albe te poartă Alteori eşti lipsit de putere… Uneori te cufunzi în tăcere Alteori ceru-ntreg e al tău Dar în toate eşti tu…viaţa ta Şi alături îţi e Dumnezeu! Vulcan-18-03-2015    Maria Luca

Laudă


Când iar îşi cântă primăvara Sublimul cânt de înviere Privesc spre cerul slavei Tale Să prind credinţă şi putere Şi-ascult ecoul ce străbate De mii de ani peste pământ Şi-n fiecare primăvară Se naşte iar prin Duhul Sfânt! Ascult…şi mă cuprinde-un dor De tot ce-a fost frumos cândva De pacea nopţilor târzii Când mă veghea iubirea Ta… Mi-e dor de blânda primăvară Când pe-al meu drum Te-am întâlnit Şi mi-ai şoptit cu voce dulce Că mă iubeşti…că m-ai iubit… Când iar mă cheamă primăvara Şi aripi îmi deschide-n zbor Te-aştept să vii cu prima floare Mi-e dor de Tine…aşa de dor! Vulcan-15-03-2015   Maria Luca

Primeşte-mă Tată!


Un pumn de ţărână aceasta sunt eu Un vis ce se frânge când drumul e greu… Sunt gândul ce zboară spre plaiul dorit Fiinţa ce Doamne, atât ai iubit! Sunt umbra ce-aleargă prin viaţa de chin Pe calea de lacrimi, dureri şi suspin… Sunt glasul ce strigă în rugă să vii Să-mi dai iar putere în zile pustii… Sunt focul ce arde pe-altar, de nestins De când cu iubire la piept m-ai cupins Şi-n imnul de slavă ce-nalţ către cer E viaţa mea Doamne ce-n dar Îţi ofer! Sunt eu…o făptură cu bune şi rele… Sunt inima-n clocot ce-aleargă spre stele… Primeşte-mă Tată, dă-mi haina de nuntă Şi-n marea-Ţi iubire mă binecuvântă! Vulcan-12-03-2015   Maria Luca

De ce întrebări mă frământă?


De ce pe pământ nu mai este Iubire şi pace şi dor? De ce lacrimi multe se-adună Şi aripi cad frânte în zbor? De ce timpul trece haotic Şi nu-l preţuim îndeajuns? De ce întrebări ne frământă Şi mintea tot caută răspuns? De ce plânge cerul cu lacrimi De stele, de nea şi de ploi? De ce ne simţim mai străini Mai reci, mai pustii şi mai goi? De ce primăvara nu vine Aşa cum venea mai demult În suflet sădind bucurie Şi flori peste-ntregul pământ? De ce Doamne plânge iubirea La uşi ce rămân zăvorâte Şi strigă în noapte durerea Iar doruri se-agită tăcute? De ce întrebări mă frământă? Ce pot eu schimba pe pământ? Prefă-mi Tu condeiul în armă Cu el doar iubirea să cânt! Vulcan-09-03-2015    Maria Luca

Mulţumesc că mi-ai dat viaţă!


De-aş putea Isuse scump faţă-n faţă să-Ţi vorbesc Doamne, câte ţi-aş mai spune despre omul meu firesc… Ţi-aş vorbi despre povara ce îmi pare mult prea grea, Despre plânsul şi durerea ce nu vor a înceta… Ţi-aş mai spune poate Tată că e pâinea prea puţină Că e vremea mult prea rece şi vreau vara ca să vină… Firea ar striga zburlită că e calea lungă, grea Şi mai este mult Isuse până la venirea Ta… Dar, slăvit să fii Tu, Tată că mi-ai dat un duh fierbinte Ce se-nalţă către Tine cu suspine negrăite Şi ai pus în pieptul meu un izvor de bucurie Şi mi-ai dat Cuvântul sfânt…sursa mea de apă vie… Mulţumesc că-n părtăşie Doamne, încă îmi vorbeşti Când îngenunchiat la cruce tind spre zările cereşti… Mulţumesc că astăzi sunt fiul Tău răscumpărat… Mulţumesc că mi-ai dat viaţă şi de moarte m-ai salvat! Vulca09-03-2015   Maria Luca

Rugăciune pentru familie


Doamne cât de mult aş vrea Ca prin rugăciunea mea Să aduci în cortul meu Pacea şi iubirea Ta! Mult aş vrea Părinte Sfânt Să transformi orice durere Într-un cânt de bucurie Prin credinţă şi putere Iar în inima rănită Doamne lasă alinare Printr-un gest, printr-un cuvânt Să aduci eliberare… Leagă-ne pe toţi în lanţul Cel mai trainic pe pământ Lanţul ce-i iubirea sfântă Izvorâtă din Cuvânt… Azi mă rog…mă rog fierbinte Ca prin rugăciunea mea Să laşi Tată peste noi Binecuvântarea Ta! Vulcan-05-03-2015    Maria Luca