Când eşti zdrobit şi inima-ţi suspină…


Când eşti zdrobit şi inima-ţi suspină Şi lacrimi îţi brăzdează obrazul ostenit Nu dispera…te-apleacă umil în rugăciune Şi spune-I oful tău la Cel ce te-a iubit… Povara ce te-apasă să o aduci la cruce Acolo unde încă te-aşteaptă Dumnezeu… Oricât ar fi de grea El ţi-o va lua îndată Şi va lăsa iubire şi pace-n duhul tău… Chiar dacă cerul vieţii s-antunecat de nori Şi te simţi singur, trist şi fără de scăpare Să nu uiţi niciodată că dincolo, în slavă Veghează cu iubire Acel ce-I veşnic Soare… De-l chemi cu stăruinţă El va veni la tine Va potoli furtuna şi valul furios Te va lua pe braţe…îţi va ierta păcatul Şi cerul vieţii tale va fi mai luminos… Când eşti zdrobit şi inima-Ţi suspină Priveşte către ceruri…acolo-I Dumnezeu! Doar El îţi dă izbândă, îţi şterge întristarea Şi îţi rămâne-alături oricât ar fi de greu!!! Vulcan-03-05-2015     Maria Luca

Isus e Calea…


Acum, când blânda primăvară Aşterne flori în calea mea Eu vreau mai mult ca niciodată Să răspândesc iubirea Ta Şi vreau trăirea mea să fie Aşa cum Tu ai vrut mereu Să fiu lumină, să fiu sare Să fiu copil de Dumnezeu… Pe chipul meu să se-oglindească O pace fără de sfârşit Orice cuvânt să spună lumii Ce mult…ce mult Tu m-ai iubit… Şi orice vers născut sub semnul Unei iubiri de nedescris Să spună el…Isus e Calea Ce ne va duce-n paradis! Vulcan-03-05-2015   Maria Luca

Am vrut să înţeleg


Am vrut să înţeleg ce taină se ascunde În picurii de ploaie, în apa de izvor… M-am întrebat adesea de ce e viaţa scurtă Şi tinereţea trece…şi lacrimile dor… De ce pe cer sunt stele şi iarna vin ninsori Iar mugurii prind viaţă în blânda primăvară… M-am întrebat ce lanţuri ştie-ampleti iubirea De leagă om cu om şi sufletu-nfioară… Am vrut să înţeleg a omului sorginte Şi să pătrund cu mintea întregul univers… Am tot căutat tăcerea ascunsă în cuvinte Şi-n întrebări nespuse…dar nu am înţeles… N-am înţeles că eu, cu mintea muritoare Nicicând nu voi putea răspunsuri să găsesc Ci doar citind Cuvântul eu voi primi lumină Şi voi avea puterea spiritual să cresc! Am vrut să înţeleg ce taină se ascunde În tot ce mă-nconjoară…în chiar sufletul meu Şi într-o zi, prin Haru-I şi marea-I îndurare Am înţeles că-n toate e Însuşi…Dumnezeu!!! Vulcan-22-05-2015   Maria Luca

De-ar şti omul cât trăieşte…


De-ar şti omul cât trăieşte Viaţa să o preţuiască Poate atunci ar învăţa Să ierte şi să iubească… De-ar putea să înţeleagă Că în lume-i trecător Ar privi mai des spre ceruri Pentru-a cere ajutor… De-ar şti omul că iubirea E cea mai de preţ comoară Ar păstra-o cu sfinţire Chiar acolo-n inimioară… Orice zi ar fi ferice Zbor spre patria cerească De-ar şti omul cât trăieşte Viaţa să o preţuiască! Vulcan-01-05-2015 Vulcan-01-05-2015    Maria Luca

Cu-atâta bucurie Doamne…


Cu-atâta bucurie Doamne Înalţ privirile spre Tine… Mă-nchin cu toată viaţa mea Şi tot ce am Îţi aparţine… Atâta linişte şi pace Tu ai lăsat în cortul meu De când ne leagă-n lanţuri sfinte Iubirea Ta de Dumnezeu! Şi fiecare nouă zi E-un dar primit din partea Ta Şi soarele sclipind voios Şi pâinea, apa tot aşa… De-aceea-n orice dimineaţă Îţi mulţumesc o, Tată sfânt Că ne iubeşti, ne porţi pe braţe Şi ne hrăneşti cu-al Tău Cuvânt! Şi noaptea-n orele târzii În cămăruţă-ngenuncheat Din nou Îţi mulţumesc Părinte Că ne-ai iubit şi ne-ai vegheat… Şi dacă lacrimi câteodată Mai tulbură privirea mea Atâta bucurie Doamne Reverşi din nou prin pacea Ta! Vulcan-30-04-2015    Maria Luca

M-aşteaptă Tatăl meu!


Eu nu ştiu ziua care vine Ce va aduce-n viaţa mea Dar mă încred în Tatăl meu În harul şi iubirea Sa! Eu nu ştiu de vor fi furtuni Şi valuri multe vor lovi Dar îmi va fi mereu alături Şi doar prin El voi birui! Şi dacă drumul mă va duce Prin arşiţa ca de cuptor El mi-e Umbrar, Izvorul rece Ce-mi dă puteri şi ajutor! Eu nu ştiu cât de lungă-i calea Ce-am să străbat pe-acest pământ Dar am credinţa că la capăt M-aşteaptă Tatăl meu cel Sfânt! Vulcan-29-04-2015    Maria Luca

O, fericită zi!


Părea că cerul s-a deschis o clipă Şi mii de îngeri intonau voios Cântări de mulţimiri şi biruinţă Când legământ făcut-am cu Cristos… Natura parcă s-a-mbrăcat atuncea În straie de culori şi strălucire Când am jurat credinţă neclintită În viaţa renăscută din iubire… Se bucura şi cerul, şi pământul, Că eu, un biet pribeag rătăcitor Am înţeles ce mare este harul Să poţi să spui că ai un Salvator… O… fericită zi… te port cu mine În inimă… pe-a gândului aripă… În tine-am învăţat ce-i fericire Când cerul s-a deschis pentru o clipă… Vulcan-29-04-2015    Maria Luca

Cu umilinţă mă închin Părinte!


Cu umilinţă mă închin Părinte Şi azi în faţa măreţiei Tale Mi-e sufletul izvor de bucurie De cântec, adorări şi osanale… Şi mâinile spre ceruri le înalţ Să Te cuprind cu braţele de dor O, Tată…aripi de-aş avea, spre Tine M-aş avânta ca pasărea în zbor… Să mă ating de poala hainei Tale, Să-Ţi simt iubirea ca un râu divin Din care sorb cu sete şi credinţă Să prind puteri în vremuri care vin… O, Tatăl meu…mă-nchin cu umilinţă Şi vin în faţa Ta cu mulţumire Dar greu găsesc cuvinte să exprime Recunoştinţa mea şi-a mea iubire… Şi-atunci Te rog, apleacă-Te spre mine Mi-e inima o carte ce-i deschisă… Citeşte-o Doamne şi-ai să vezi iubirea Ce-i mai presus de fire…necuprinsă! Vulcan-28-04-2015    Maria Luca

Să nu spui niciodată…e târziu!


Să nu spui niciodată…e târziu… E prea târziu s-o iau de la-nceput… Cât încă eşti în viaţă este timp Să legi o rană care te-a durut… Şi nu-i târziu nicicând să te ridici Şi să porneşti la drum cu noi puteri Căci înlăuntru tău este izvorul De dragoste, de dor şi mângâieri… Doar caută-l şi atunci vei înţelege Că tu poţi face rai dintr-un pustiu… Ridică-te…priveşte către ceruri Să nu spui niciodată…e târziu! Vulcan-26-04-2015     Maria Luca

Priviţi… au înflorit cireşii!


Priviţi… au înflorit cireşii… S-au îmbrăcat în straie de zăpadă Iar păsările se opresc uimite Şi poposesc o clipă să îi vadă… Au înflorit cireşii… ce sublim… Mă-nvăluie în preajma lor visarea Şi vântul ce adie printre ramuri Înviorează cu petale zarea… E primăvară şi miroase-a verde… E-atâta pace, cântec şi frumos… Privirea mi se pierde printre flori Când iar privesc cireşul maiestos… Şi ninge peste mine cu petale Ce-nviorează azi sufletul meu… Priviţi… au înflorit cireşii Şi parcă-am înflorit cu ei şi… eu! Vulcan-26-04-2015    Maria Luca

Nicidecum nu te-oi lăsa!


Spune-mi inimioara mea De ce plângi pe calea grea? Oare n-ai tu un Păstor Ce îţi e Ocrotitor Ce te duce la păşune Unde-s locurile bune Şi te poartă la izvoare Când e seceta mai mare? De ce plângi? De ce oftezi Oare-al Lui Cuvânt nu crezi? Nu ştii tu că ţi-a promis Să-ţi dea pâinea ca prin vis Şi ţi-a spus: „Voi fi cu tine De ţi-e greu sau de ţi-e bine… Eu voi fi nădejdea ta Nicidecum nu te-oi lăsa!” Deci ridică-te şi cântă Domnul te binecuvântă Şi îţi dă din zori de zi Har nespus şi bucurii Până seara la apus Eşti pe braţul Lui Isus! Vulcan-25-04-2015     Maria Luca

Te rog să-mi fii alături!


În dimineţi cu soare, cu ceaţă sau cu ploi M-aplec în faţa Ta cu-al dragostei şuvoi Iar inima-Ţi înalţă pe strunele iubirii Cântări şi osanale ce trec de legea firii… Cu mâinile-nălţate spre cerul veşniciei Eu caut ascuns acolo, izvorul bucuriei Şi sorb adânc… cu sete, din dragostea divină Ce-mi dă puteri pe cale şi dorul mi-l alină! Osana… Slavă Ţie, iubit Mântuitor Te cheamă al meu suflet să-mi fii Ocrotitor… Din zorii dimineţii şi până la apus Te rog să-mi fii alături iubitul meu Isus! Vulcan-24-04-2015     Maria Luca

La capăt m-aşteaptă cu iubire… Cristos!


Se opresc paşii mei la răscruce de drum… Simt în suflet o luptă ce se dă chiar acum… Firea vrea către lume să pornească cu-avânt Însă duhul tânjeşte după rugă şi cânt… Mă cuprind îndoieli… mă frământ şi mi-e teamă Când văd calea îngustă ce spre ceruri mă cheamă Iar alături un drum ce e larg şi plăcut Mă îmbie cu şoapte ce nu vreau să ascult… Privirea spre ceruri acum îmi ridic… O, Doamne… sunt slab, sunt netrebnic şi mic… Învaţă-mă Tată atâta Îţi cer Să aleg calea dreaptă ce mă duce în cer… Şi deodată un dor mă cuprinde nebun E un dor de lumină, de iubire şi bun… Şi pornesc fericit -un pribeag credincios- Căci la capăt m-aşteaptă cu iubire… Cristos! Vulcan-23-04-2015    Maria Luca

Voi fi cu tine!


Vor mai fi zile cu furtuni Şi lacrimi vor mai fi pe-obraz Dar lângă tine-I Domnul slavei Ce te va trece prin necaz… Da…calea ta va fi adesea Cu spini ce iar te vor răni Dar fii puternic…Dumnezeu Mereu, mereu te va iubi… Cu dragoste te va conduce Prin munţi înalţi sau văi adânci… Prin valea morţii de vei trece Va fi cu tine şi atunci… Încrede-te în Cel ce-I Tată, Încrede-te în Braţul Său Şi nu te va atinge valul Căci El e Stânca…Dumnezeu! Va fi cu tine-n orice vreme În arşiţă sau vijelii Căci ţi-a promis: „Voi fi cu tine Mereu, mereu te voi iubi!!” Vulcan-22-04-2015    Maria Luca

Privesc la tine…mama mea!


Privesc la tine, mama mea Văd părul…ţi-a albit de mult Dar eu sunt tot copilul tău Şi mult îmi place să te-ascult… Privesc la chipul tău senin La ochii calzi şi iubitori, La mâna ce m-a alinat Când mă răneam adeseori… Privesc la tine, mama mea Şi parcă sunt din nou copil Când te căutam cu-n braţ de flori În luna blândă-a lui april… Mi-e dor de tine…aşa de dor… Tu eşti a mea copilărie Şi-l rog pe bunul Dumnezeu Să te iubească-o veşnicie! Vulcan-21-04-2015     Maria Luca

Mă bucur de Soarele vieţii!


Mi-am agăţat sufletul de o floare Şi l-am lăsat acolo Să se bucure…de soare Iar eu, grăbită am plecat Pe cărări de vise Şi parcă l-am uitat… Dar a venit un Călător Şi mi-a vorbit în taină Şi m-a privit cu dor… Mi-a povestit despre iubire, Despre speranţă şi cânt… Mi-a spus de fericire…. Dar eu, nu puteam înţelege Căci sufletul uitat Nu-i om să îl dezlege… Şi-atunci Călătorul a-ntins O Mână spre mine La Piept m-a cuprins… Acum sunt un lujer şi eu Mă bucur de Soarele vieţii Ce e Dumnezeu! Vulcan-20-04-2015     Maria Luca

Lasă-I Lui povara grea!


Într-o zi când drumul vieţii Va părea că e prea greu Vei privi cu dor spre ceruri, Vei căuta pe Dumnezeu… Atunci tot ce-ai strâns aici Îşi va pierde din valoare Căci vei preţui Iubirea Ce ţi-a dat în dar iertare… Dragul meu…când drumul vieţii Va fi searbăd şi pustiu Cheamă-L să îţi fie-alături Pe Isus Cel veşnic viu… Mâna Lui te va conduce Peste munţi înalţi şi văi Şi-ţi va fi mereu alături Sprijinindu-ţi paşii tăi… Lasă-I Lui povara grea… Spune-I dorul ce te-apasă… Pune-ţi inima la cruce Şi-ai să fii a Lui mireasă! Vulcan-20-04-2015   Maria Luca

Mai dă-mi şi azi putere…


Cu-ntreaga mea fiinţă Cu tot ce am mai bun Azi vin în faţa Ta Iubitul meu Stăpân Şi nu vin spre a-Ţi cere Mărire, bogăţii Ci vreau s-aprinzi cărbunii Pe-altarul inimii… Te rog Părinte bun Să pui în al meu piept Iubire şi credinţă Cu dor să Te aştept… Să laşi să curgă Harul Peste condeiul meu Să-Ţi împletesc poeme Doar Ţie, Dumnezeu… Cu-ntreaga mea fiinţă Mă-nchin în faţa Ta Mai dă-mi şi azi putere Să merg pe calea grea! Vulcan-18-04-2015    Maria Luca

Şi dacă vorbe iar te vor răni…


Şi dacă vorbe iar te vor răni Rostite de o limbă nestrunită Să nu mai plângi…să nu te întristezi Ci dincolo de vorbe tu să vezi Mânia ce durează o clipită… Şi-atunci durerea se va stinge-ndată Şi vei zâmbi din nou cu bucurie Căci mâna ce-ai întins-o va aduce O pace sfântă ce-o găseşti la cruce Şi-o vei purta cu tine-n veşnicie! Vulcan-18-04-2015    Maria Luca

Ascultă Glasul!


Ascultă Glasul Îţi vorbeşte În fiecare clipă Din groapa rece De păcat El iarăşi te ridică… Îţi spune azi Să te întorci Spre cer, spre Dumnezeu Să ai ca steag Pe drumul vieţii Doar sfânt Numele Său… Ascultă Glasul Ce-ţi vorbeşte Prin tot ce te-nconjoară… Prin vânt şi păsări, Ploi şi soare Îţi spune-a câta oară Că El e Dragostea Supremă, E Calea şi e Viaţa… Ascultă Glasul Şi-ai să vezi Superbă…Dimineaţa! Vulcan-17-04-2015    Maria Luca

De n-ar fi dragostea în lume…


De n-ar fi dragostea în lume Am fi aşa pustii şi goi… N-ar mai fi zâmbet şi culoare Nici vorbe care să-nfioare, Nici fericirea ce-i în doi… În lume de n-ar fi iubirea Ar fi doar nori şi iarnă grea…. Nici soarele n-ar străluci Nici raze calde, mii şi mii N-ar mai luci pe faţa ta! De n-ar fi dragostea liantul Ce leagă oameni la un loc N-am înţelege fericirea Ce-o naşte din nimic iubirea Şi-aduce pace şi noroc… Cum ar fi oare viaţa noastră Trecând prin arşiţă şi ploi? Eu nu o ştiu…dar o pot spune De n-ar fi dragostea în lume Am fi aşa pustii şi goi… Vulcan-15-04-2015     Maria Luca

Te-aşteaptă Dumnezeu!


Să ştii că undeva Te-aşteaptă cu iubire Fiinţa cea mai dragă E mare fericire… Să poţi cânta când lacrimi Pe faţa ta se scurg… Să poţi zâmbi senin Când valuri te ajung… Să poţi cu demnitate Păşi pe-al vieţii drum… Să ştii că timpul tău E azi…aici…acum… Dar mai presus de toate De bine sau de greu Să ştii că sus în ceruri Te-aşteaptă Dumnezeu! Vulcan-13-04-2014   Maria Luca

Aceasta-i calea ta!


Da…vor mai fi în calea ta Şi spini ce sufletul rănesc… Va fi şi soare dar şi nori Şi flori ce-n taină înfloresc… Vor fi în calea ta dureri Iar ochii tăi vor fi izvoare De lacrimi multe ce vor curge Căutând o vorbă de-alinare… Vor fi şi zâmbete şi cânt, Şi aripi şi iubiri curate… Va fi culoare şi parfum Şi zbor şi doruri necurmate… Da…calea ta e numai una Şi ai pe ea şi bun şi rău… Tu preţuieşte-o! E a ta! Lăsată-n dar de Dumnezeu! Vulcan-13-04-2015    Maria Luca

Şi îţi voi spune…


Şi dacă braţul meu va fi Prea slab sau poate obosit Când tu vei fi căzut amice De toţi şi toate părăsit Eu chiar şi-aşa n-am să te las Ci lângă tine voi veni Şi-am să m-aşez la dreapta ta Şi-apoi cu drag ţi-oi povesti Despre un timp când pe pământ Iubirea vina ne-a purtat Şi într-o blândă primăvară Prin sânge ne-a răscumpărat… Şi îţi voi spune dragul meu De moştenirea ce-am primit De-a duce-o viaţă fericită De a iubi şi-a fi iubit… Şi stând acolo, amândoi Cu mâna ta în palma mea Simţi-vom că ne leagă dorul De cerul sfânt…de ţara Sa Şi vom primi puteri de sus Atinşi de a iubirii strună Şi-atunci, amicul meu, prin har Ne-om ridica dar…împreună! Vulcan-10-04-2015    Maria Luca

Voi cânta slavă Mielului!


Voi înălţa pe Împăratul Ce-I Stânca şi Nădejdea mea… Din zori de zi până-n apus Eu Numele-I voi lăuda… Şi voi veni în rugăciune Să-I mulţumesc că m-a iubit Că şi-a dat viaţa pentru mine Să pot fi astăzi mântuit! În orice clipă-n orice loc Am să vestesc Iubirea Lui Cu inima…cu viaţa mea Voi cânta slavă Mielului! Osana…cinste şi mărire Stăpân a toate…Dumnezeu Pe struna inimii vibrând Voi înălţa Numele Tău! Vulcan-08-04-2015

Eu am în cer un Tată!


Eu am în cer un Tată Ce paşii îmi veghează Şi-n bezna nopţii reci El calea-mi luminează! În zori cuprind lumina Cu braţele de dor Căci ştiu…Tu eşti acolo Iubite Salvator! Sfinţeşti a mea fiinţă Şi pacea Ta îmi dai… Din casa mea Tu faci Un colţişor de rai! În pieptul meu pui pace Un duh statornic, nou Mă-nveţi ce e iubirea Din Tine, Dumnezeu! Te rog şi azi Părinte M-atinge şi mă iartă Să merg voios pe cale Căci am în cer un Tată! Vulcan-06-04-2015 Maria Luca

Apostolul (La mormântul pastorului Sandu Marin)


„Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci.”- Daniel 12:3 Pe plai moldav, la Diecheni-Bucești, Și-a început periplul mesagerul; A stat o vreme bună la Giurgești, Apoi la Dej, și-acum…spre slăvi cerești Să-mpodobească, printre stele, cerul. Dar între-aceste „stații”au fost mii În care-a poposit, ducând Scriptura, Ducând spre însetați mesaje vii, Trecînd prin focul multor bătălii În care-și lustruia, luptând, armura. Ardea lumina vie-n ochii lui Și degaja căldură din cuvinte Dând vestea mântuirii orișicui, Iar cei ce-au înțeles au fost destui Și-au îmbrăcat, spre viață, straie sfinte. Parcă țesut din dragoste și zel El își urma neobosit menirea, Ducând lumină-n lume cu Acel Ce l-a chemat și i-a rămas model: Isus divinul, Calea, Mântuirea! Atâtea drumuri i s-au scurs sub pași C-ar fi putut înconjura pământul, Dar a văzut „sămânță de urmași” Când cei ce-l ascultau erau atrași Spre Cel ce din vecii este Cuvântul! Azi, alergarea lui s-a încheiat Și lupta și-a sfârșit-o-n biruință, Ca un apostol dârz, neînfricat, Fiind exemplu vrednic de urmat Prin viața sa trăită în credință. Sub cerul primăverii opalin Ne despărțim de el, simțind durere, Însă îi spunem printr-un crez divin: Drum bun spre veșnicii, Sandu Marin! Ne vom vedea în cer. La revedere! Simion Felix Marțian Vulcan, 27 aprilie 2015    Simion Felix Marțian

Şi mă cuprinde-un dor…


Mai vine câte-un val de întristare Pe marea vieţii altfel liniştită Şi gânduri vin…şi îndoiala doare Când soarele se-ascunde o clipită… În ochii cu senin surâzător Mai vin şi lacrimi uneori să spele Povara unui suflet iubitor Ce caută cu ardoare către stele… Melancolia uneori ne poartă Pe aripi ce-s deschise pentru zbor Orice-ntristare se transformă-n şoaptă Şi mă cuprinde-un dor…aşa un dor… Vulcan-04-04-2015     Maria Luca

Ce-i viaţa omului?


Ce-i viaţa omului? O luptă Din zori de zi până-n apus Dar vine-o clipă când te-opreşti Şi vezi că anii ţi s-au dus… Da…vine-o clipă când ce-ai strâns Cu-atâta trudă pe pământ Pierde valoarea…e ca fumul Şi e ca pleava dusă-n vânt… Dar omul strânge şi tot strânge Comori ce timpul le distruge Uitând să-şi pregătească locul Unde odată va ajunge! Căci moartea nu alege omul De-i tânăr sau bătrân slăbit Ci când va bate ceasul pleci Şi laşi în urmă ce-ai iubit… Să stăm să medităm amici Cât nu e timpul prea târziu Şi să-L chemăm în viaţa noastră Pe Dumnezeul veşnic viu! Vulcan-04-04-2015    Maria Luca

Ce-i viaţa omului?


Ce-i viaţa omului? O luptă Din zori de zi până-n apus Dar vine-o clipă când te-opreşti Şi vezi că anii ţi s-au dus… Da…vine-o clipă când ce-ai strâns Cu-atâta trudă pe pământ Pierde valoarea…e ca fumul Şi e ca pleava dusă-n vânt… Dar omul strânge şi tot strânge Comori ce timpul le distruge Uitând să-şi pregătească locul Unde odată va ajunge! Căci moartea nu alege omul De-i tânăr sau bătrân slăbit Ci când va bate ceasul pleci Şi laşi în urmă ce-ai iubit… Să stăm să medităm amici Cât nu e timpul prea târziu Şi să-L chemăm în viaţa noastră Pe Dumnezeul veşnic viu! Vulcan-04-04-2015    Maria Luca