Iubirea…


Iubitul meu prieten te-ai întrebat vreodată Din ce divine sfere iubirea e lăsată? Ai încercat vreodată, cumva s-o defineşti Să spui ce simţăminte te-ncearcă când iubeşti? Ştii tu, amicul meu că nu e doar cuvânt Că ea e chintesenţa trăirii pe pământ? Că ea, iubirea-i totul…liantul ce ne leagă Şi-aduce fericire pentru o viaţă-ntreagă… Iubitul meu prieten…opreşte-te o clipă Şi lasă-te purtat pe-a gândului aripă Şi ai să vezi atunci uimit în jurul tău Cum dragostea-i în toate…e Însuşi Dumnezeu! Îţi va zâmbi timidă în fiecare floare, Prin picurii de rouă…prin razele de soare… Prin cel de lângă tine îţi va şopti duios: Iubirea este darul din toate mai frumos! Vulcan-17-01-2016   Maria Luca

Când vin ispite şi-ncercări…


Când vin ispite şi-ncercări Să-ţi tulbure credinţa Iubită soră, frate drag Tu cere biruinţa La Cel ce a murit pe cruce Ca tu să fii salvat Şi hainele de-ntinăciune În sânge ţi-a spălat! Când vin necazuri şi dureri Şi valuri te doboară Ridică-ţi ochii către ceruri, În cântec te-nfăşoară Şi te apleacă-n rugăciune Cu-adâncă reverenţă Şi-atunci Îi vei simţi Iubirea Şi sfânta Lui Prezenţă! Dar nu uita iubită soră, Drag frate…nu uita Că şi în clipe fericite El e în preajma ta Şi se cuvine ca atunci Cu inima fierbinte Să mulţumeşti că ţi-e Păstor Şi Veşnicul Părinte! Vulcan-17-01-2016    Maria Luca    

Te-aştept şi azi în cămăruţă…


Te-aştept şi azi în cămăruţă… E uşa-nchisă…eu aştept Îngenunchiat la poala crucii Te-aştept Părinte bun şi drept… Am fost plecat în lumea mare În lupta dusă zi de zi Acum m-am reîntors acasă Şi Te aştept…mi-e dor să vii… Am strâns poveri….şi-am strâns ispite Şi-atâta ură m-a atins Că parcă mi-e ruşine Tată Şi parcă iar mă simt învins… Dar am venit la întâlnire Şi ştiu că vei veni şi Tu… Eu Te-am chemat de multe ori Şi niciodată n-ai zis -„nu” Te-aştept şi azi…s-a înserat Te simt prin blândă adiere Cum Te cobori în cămăruţă Şi-mi dai credinţă şi putere! Vulcan-14-01-2016    Maria Luca

Featured Image -- 31848

Rugăciune din Valea Jiului


Originally posted on La moara lui Felix:
O lacrimă prelinsă pe obraz Se-ngroapă-n masca neagră, de cărbune, Și hohotitu-n pumni, plâns de necaz, Încet, încet, devine rugăciune: Părinte al oricărei îndurări, Tu ne cunoști, cum le cunoști pe toate, Și știi că am venit din patru zări, Aici, acum un veac și jumătate. Ne-a-mbrățișat acest…

Mă aşteaptă-n ceruri…Dumnezeu!


De-aş şti că încă am în cupa vremii Mulţimi de ani să le mai simt dulceaţa Atunci nu m-aş grăbi să sorb nectarul Din fericirea ce ne-o dă doar…viaţa… Şi n-aş privi spre mâine cu-ndoială Gândindu-mă: va fi sau nu va fi… De-aş şti că timpul e de partea mea M-aş îmbrăca în cânt şi bucurii… Dar sunt un om…sunt doar un om şi eu Nu pot cunoaşte drumul ce m-aşteaptă Dar ştiu că am un Dumnezeu în ceruri Şi-I lângă mine treaptă după treaptă… El va-ngriji mereu să-mi fie bine Mă va lua pe braţe când e greu Şi nu mi-e teamă chiar de-i vremea scurtă Căci mă aşteaptă-n ceruri…Dumnezeu! Vulcan-13-01-2016   Maria Luca

Vis de iubire…


De-aş putea cumva s-adun Din mulţimea florilor Tot parfumul ce-l respiră L-aş amesteca cu dor Şi-aş culege de pe cer Curcubeul în fâşii Să ţes haină de lumină Brodată cu bucurii Iar podoaba cea de preţ Ar fi dragostea curată Ce ridică…fericeşte Şi nu piere niciodată… Apoi toate le-aş preface Într-o pulbere de stele S-o arunc peste pământ Când sunt vremurile grele Să transforme orice suflet Într-un cânt…într-o lumină Într-o blândă adiere Care inima alină! Vulcan-12-01-2016   Maria Luca

Priveşte Doamne către mine…


Priveşte Doamne către mine Sunt doar un bulgăre de tină Ce merge şchiopătând pe cale Împovărat de dor şi vină… Sunt doar un suflet ce îşi caută Un adăpost în vreme grea Ce-ar fi pierdut pe marea lumii De n-ar simţi iubirea Ta… Priveşte Doamne către mine M-atinge iar prin Duhul Sfânt Să fiu lumină-n…

Să învăţăm să îi iubim!


Trecem ades pe lângă ei Preocupaţi şi prea grăbiţi Nu ne gândim că şi ei vor Să fie-n viaţă fericiţi… Că vor şi ei un colţ de pâine, O casă caldă şi un pat Aceasta-i fericirea lor Dar parcă Domnul i-a uitat… Şi zi de zi înfriguraţi Întind o mână cu durere Cu ochi înlăcrimaţi şi trişti Lipsiţi de pace şi putere Iar noi…noi parcă nu vedem Ce-i dincolo de omu-n sine: Un suflet trist şi chinuit Pierdut în marea de supine… Să ne oprim măcar o clipă În dreptul lor…să îi privim… Să dăruim ceva, cu milă Şi să-nvăţăm să îi iubim! Vulcan-11-01-2016    Maria Luca

Mi-a spus cândva o Voce dulce…


Mi-a spus cândva o Voce dulce Ce nu o voi uita nicicând Mi-a spus că pot să fiu lumină Şi să fiu sare pe pământ… Mi-a spus că am ascuns în piept Un dor ce mulţi nu-l înţeleg… Un dor venit din veşnicia Spre care zi de zi alerg… Mi-a spus cândva o Voce dulce Că sunt copil de Dumnezeu Că pentru mine-ar da popoare Şi c-a murit în locul meu! Mi-a spus că tot ce văd în jur A fost creat şi pentru mine Că îmi va fi mereu alături Şi nu îmi va lipsi vre-un bine… Mi-a spus cândva o Voce dulce: „Rămâi în harul ce Ţi-am dat… Rămâi curat, iubind statornic Şi vei fi…binecuvântat!” Vulcan-11-01-2016    Maria Luca

Deschide ochii şi…priveşte!


Deschide ochii şi priveşte E-atâta lume-n jurul tău Şi fiecare poartă-o mască Cu zâmbet sau păreri de rău… Şi fiecare duce-n spate Povara lui de-ngrijorări Căutând o cale mai uşoară, Căutând speranţă şi-alinări… Priveşte…vrei să fii ca ei Pe scena lumii un actor Purtând o mască ce se schimbă Când ai ajuns în alt decor? Tu suflete…ia bine seama Tu eşti creat de Dumnezeu Să fii făptura minunată Asemenea cu chipul Său! Învaţă deci să fii lumină Nu masca rece de pământ… Învaţă să iubeşti…să ierţi Cum ne şopteşte Tatăl Sfânt! Vulcan-09-01-2016     Maria Luca

Nu mi-ar ajunge un ocean de lacrimi…


Nu mi-ar ajunge un ocean de lacrimi Să mă căiesc de viaţa ce-am trăit În timpul când, dezamăgit şi singur Prin noapte şi pustiu am hoinărit… Şi-oricât aş încerca să-mi cer iertare Nu mi-ar ajunge marea de cuvinte Ce le-mpletesc la poala crucii Tale În cea mai dulce, sfântă rugăminte… O, Doamne cum să îndrăznesc ca eu Un pumn de lut să mai privesc spre Tine Când faţa Ta ades am întristat Şi-acum îmi pare rău şi mi-e ruşine… Dar Tu eşti bun şi milostiv Părinte Iubirea Ta nu are-asemănare Ea mă va ridica pe Stânca vieţii Şi îmi va naşte aripi către Soare! Vulcan-009-01-2016    Maria Luca

Pe drumul pământesc…


Ne-mpiedicăm adesea De vorbe ce rănesc De oameni ce-s ca spinii Pe drumul pământesc… Ne doare orice chip Ce-a rătăcit în ceaţă Şi soarele ascuns Când iar e dimineaţă… Ne întristează ochii Ce şi-au pierdut seninul Şi lacrima, şi gândul Ce însoţesc suspinul… Ne-mpiedicăm în viaţă De-aceiaşi nepăsare Ce zi de zi loveşte, Ce zi de zi ne doare… O, de-am putea-nţelege Că viaţa e o clipă N-am face din speranţă Şi dragoste risipă Ci am privi spre ceruri Şi am privi o floare Şi-am face pe pământ Eternă sărbătoare! Vulcan-08-01-2016    Maria Luca

Oare ţie nu ţi-e dor?


Oare ţie nu ţi-e dor De senin şi de frumos De un zâmbet ce e sincer, De un glas ce e duios? Nu ţi-e dor de anii tăi Ce-au trecut în amintire? De frumoasa tinereţe Cu-a ei farmec şi iubire? Nu ţi-e dor să-nalţi privirea Să priveşti un răsărit Să înveţi din nou să ierţi, Să iubeşti…să fii iubit? Oare ţie nu ţi-e dor Să primeşti în dar o floare Să culegi din curcubeu Ploaie, zâmbet şi culoare? Suflete ce-alergi prin viaţă Veşnic singur, călător Stai…opreşte-te…te-ntreabă: Nu ţi-e dor să-ţi fie…dor? Vulcan-07-01-2016    Maria Luca

Acum, mai mult ca niciodată!


Acum mai mult ca nicidată Aş vrea să îmi vorbeşti… Să simt din nou a Ta prezenţă Să-mi spui că mă iubeşti! Acum când sufletul îmi geme De griji împovărat Când firea vrea să mă conducă În lumea de păcat… Te chem mai mult ca niciodată Să mă atingi Părinte Suspinul inimii s-asculţi Şi ruga mea fierbinte… Ştiu…Ţi-am greşit….Te-am întristat Şi-mi pare-aşa de rău Că n-am fost vegheator pe cale Atunci când mi-a fost greu… Dar, Doamne…azi cu umilinţă Te rog să-mi dai iertare Să mă ridici din tina lumii, Să-mi dai eliberare…. Şi dă-mi putere Tată sfânt Să merg pe a Ta cale În zori de zi sau la apus Cântându-Ţi osanale! Vulcan-06-01-2016    Maria Luca

Te caut Părinte-al îndurării!


Eu sunt aici dar gândul meu Te caută neîncetat Prin munţi înalţi şi văi adânci…pe cerul înstelat Şi urma paşilor Îţi caut în fiecare floare, În iarba tresărind de viaţă, în şipot de izvoare… Te caut Părinte-al îndurării în fiece surâs, În vorba dulce ce alină, în lacrima ce-am plâns Şi-n aripa deschisă-n zbor adesea Te zăresc Şi gându-aleargă să Te-ajungă să-Ţi spună „Te iubesc” Da…eşti aici…vei fi mereu în inima din piept Un tată sfânt, ocrotitor…un Prieten înţelept… Vei fi aici în zori de zi şi seara-n ceas târziu Voi adormi cu pacea-n suflet alături să Te ştiu! Vulcan-05-01-2016   Maria Luca

Azi sunt fericit că am un Salvator!


Atâţia ani am fost în lume călător Un suflet trist, pustiu şi fără ajutor… Atâţia ani în noapte am rătăcit plângând Căutând zadarnic pacea ce n-am aflat nicicând! Am fost pe drumul vieţii un călător pribeag Ce prea ades trecut-a a desfătării prag Sperând că voi găsi un strop de fericire În vorbele deşarte şi falsa strălucire… Atâţia ani crezut-am în soartă şi noroc… Iubirea şi credinţa credeam că sunt un joc Şi alergam bezmetic din zori până-n apus Căci niciodată banul nu îmi era-ndeajuns… Dar a venit o zi…o minunată zi Când mi-ai ieşit în cale Părinte din vecii… Cu dragoste de Tată m-ai ridicat de jos Şi ochii mi-ai deschis spre soare, spre frumos! Atunci am înţeles că sunt aşa de mic Că fără Tine-n viaţă eu nu însemn nimic Că Tu îmi dai valoare…că-a Ta iubire sfântă Mi-a curăţat păcatul şi mă binecuvântă! Atâţia ani am fost în lume călător Dar azi sunt fericit că am un Salvator Şi chiar de-i greu pe cale mă poartă cu iubire Pe calea care duce în cer la mântuire! Vulcan-05-01-2016    Maria Luca

Câtă frumuseţe Doamne…


Doamne…câtă frumuseţe Ai pus într-un pumn de tină Când lutul l-ai împletit Cu iubire şi lumină… Ai pus Doamne-n om puterea De-a alege calea dreaptă Şi i-ai dat înţelepciunea De-a urca treaptă cu treaptă… Ai făcut culcuş iubirii În adâncul inimiii Şi i-ai dat aripi prin Duhul Să ajungă-n veşnicii… Câtă frumuseţe Doamne Ai lăsat pe-acest pământ Sufletul să ne încânte Să ne dea spre cer avânt! Vulcan-02-01-2016   Maria Luca

Privesc la fila albă…


Privesc la fila albă…nici un gând Nu vrea să se transforme în cuvinte… Bezmetic se aleargă-n mintea mea Călcând peste timida rugăminte… Condeiul stă alături liniştit Visând apropierea cu hârtia… Aşteaptă mâna să îi dea viaţă Şi-n urma lui să curgă…poezia! E noapte…e târziu şi obosită Mai scrijelesc în inimă un vers Îi dau culoarea dragostei divine Şi îl trimit apoi în univers! Vulcan-03-01-2016    Maria Luca

Să trăieşti prin pacea Sa!


Inimioară, inimioară Oare iar ai obosit? Te agiţi în pieptul meu Mă laşi singur când e greu Abătut şi pustiit… Nu vezi tu în jur cum lumea E în plină sărbătoare? Numai tu mă chinuieşti Liniştea nu ţi-o găseşti… Spune-mi oare ce te doare? Poate anii ce-au trecut Te-au brăzdat cu doruri multe… Poate valuri te-au izbit… Poate temeri te-au gonit Şi nu-i nimeni să te-asculte… Inimioară…inimioară Cât de mult…de mult aş vrea Să simţi pacea minunată Ce o dă Acel ce-I Tată Să trăieşti prin pacea Sa! Vulcan-01-01-2016   Maria Luca

Te-am căutat…


Te-am căutat când inima pustie De prea mult dor se tânguia în piept Şi-n tainic ceas de rugăciuni aprinse Eu Ţi-am şoptit Isuse că Te-aştept… Ţi-am spus că dorul după Tine doare Că mă doboară drumul pe pământ Şi Te-am rugat să-mi dai puteri prin Duhul Să Te slăvesc Isuse…să Îţi cânt… Te-am căutat în zile fericite Când tresăltam de bucurie sfântă… Am vrut să ştiu că Tu îmi eşti alături Şi mă îmbraci cu hainele de nuntă… Şi aplecat din nou în rugăciune Ţi-am mulţumit că mă iubeşti din plin Că Tu eşti Chintesenţa vieţii mele Acum şi-n veci de veci…Amin! Vulcan-29-12-2015     Maria Luca

După Sărbători


Doar un covor de cetină uscată Lipsit de strălucire, de culori, Din ramura de brad, sacrificată, Mai aminteşte că „a fost odată” O atmosferă…ca de sărbători. Gonit de timp se stinge prin unghere Ecoul clopoţeilor de-argint, Şi un colind de ieri, acum tăcere, Cu-o ultimă zvâcnire de putere Se-ndreaptă spre-al uitării labirint. Năştea ieri constelaţii…

Să poţi zâmbi!


Să poţi zâmbi când vezi cum cerul Se-ntunecă de nori şi ceaţă Tu să te-ncrezi căci după noapte Mereu mai vine-o dimineaţă… Să poţi cânta chiar dacă-n piept Îţi plânge inima de dor… Tu pune-ţi visele în cântec Şi dă-le aripi pentru zbor… Să poţi privi senin spre mâine Chiar dacă astăzi lăcrimezi… Păşeşte drept…te-ncrede-n tine Şi idealul să-ţi urmezi… Să fii mereu aşa cum eşti Să nu te schimbe-a lumii gloată… Rîmâi un frate credincios Ce nu se schimbă…niciodată! Vulcan-30-12-2015     Maria Luca

Rămâi Tu, Prunc Divin..


Mulţimile de astre s-au reunit cu dor Şi-au coborât la iesle, la Pruncul Salvator… Cu străluciri divine au îmbrăcat pământul Şi-au răspândit în lume minunile şi cântul… Atâta frumuseţe…atâta măreţie Ce-aduce-n inimi pacea şi-n suflet bucurie Am regăsit la iesle când daruri am adus Precum făcut-au magii când steaua i-a condus… Mă-nchin cu umilinţă…cu-ntreagă viaţa mea Copil venit din ceruri mă-nchin în faţa Ta Şi dacă nu am smirnă, tămâie şi nici aur Mi-e inima o iesle ce-i scumpul meu tezaur… Căci Te aşteaptă caldă să locuieşti în ea -O harfă a iubirii ce cântă dragostea- Rămâi Tu, Prunc Divin rămâi Stăpânul meu Şi Stânca vieţii mele…Tu, Veşnic Dumnezeu! Vulcan-25-12-2015     Maria Luca

Binecuvântare Abel și Elias (Dedicație)


Primim cereasca binecuvântare În daruri, mângâieri şi bucurii Şi toate-acestea vieţii dau culoare, Dar ea devine caldă sărbătoare Când ne-o-nsoreşte Domnul cu copii. Înmugurim prin ei, mustind în rouă, Și ne-agățăm de viitor prin ei, Cu inima şi mâinile-amândouă; Şi azi vedem lăstari de viaţă nouă În casa Toma și-n casa Matei. Copii doriți, primiți…

Ai semănat în pieptul meu…


Ai semănat în pieptul meu Un dor firav de-albastre zări… Eu l-am stropit cu fericire I-am dat petale de iubire Iar aşternut i-am pus…cântări… L-am îngrijit cum niciodată N-am îngrijit pe cineva L-am apărat de tot ce-i rău, I-am dat speranţă-n ceasul greu Şi i-am vorbit de jertfa Ta! Trecut-au zile după zile Şi ani trecut-au rând pe rând Iar dorul semănat odată Acum e-o floare minunată Ce-o simt în inimă crescând… O floare ce aduce rod Şi mă apropie de cer… Ea răspândeşte-n jur iubire, Şi pace sfântă, fericire Şi-n juru-i temerile pier! Dar mai presus de toate-acestea Ea mă apropie de Tine Şi îmi dă aripi pentru zbor Să mă înalţ mai sus de nor În ţara unde-i veşnic….bine! Vulcan-26-12-2015    Maria Luca

Ioan Botezătorul


Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea…”(Marcu 1:2b) Când se-ntorcea istoria spre soare Şi era mântuirii-abia mijea, Un glas de tunet, cu înflăcărare, Vestea o cale ce se deschidea. Intra în eră Antemergătorul Ce cobora prin timp din prorocii, Să pregătească el, Botezătorul, O cale pentru Cel din veşnicii. Vorbea…

Te-am căutat…


Te-am căutat plângând în noapte şi Te-am chemat înfrigurat Ţi-am spus că o povară mare m-apasă-n cuget ne-ncetat… Ţi-am spus Isuse că mi-e greu, că-al meu păcat cumplit mă doare Şi Te-am rugat să-mi dai putere…să-mi dai credinţă şi iertare… Te-am căutat în zorii zilei cu sufletul mustind de dor Şi Te-am găsit în raze calde, în cântul blând, mângâietor… Mi-ai spus că m-ai iubit cum nimeni nu va putea să mă iubească Şi mi-ai deschis un drum spre ceruri s-ajung în patria cerească… Te-am căutat în anii fragezi…în tinereţe Te-am căutat Privind cu dor un răsărit…în tot ce e frumos, curat Şi Te-am căutat în toamna vieţii să mă ridici din neputinţă Privind spre cerul slavei Tale…cerând putere şi credinţă… Dar Tu erai aici Isuse în tot ce văd, ce mă-nconjoară Mă aşteptai să fac un pas să-mi dai eterna Primăvară… Azi Te slujesc cu viaţa mea…cu tot ce am…prin tot ce spun Şi-Ţi mulţumesc că mă iubeşti…că-mi eşti Păstor pe-al vieţii drum! Vulcan23-12-2015      Maria Luca

Botezul Domnului


Prin mâluri, prin nisip, prin bolovani Iordanu-şi poartă vălurat povara De amintiri cu lupte, cu duşmani, Dar dincolo de toate, peste ani, Ţâşneşte clipa de la Betabara. Atunci Ioan, chemând, înflăcăra, Căci pentru cer el a aprins scânteia, Iar cine-l auzea se boteza, Şi-n urma tuturor se-apropia Isus din Nazaret, din Galileea. Recunoscând Mielul lui…

Rugăciune pentru familia Bodnariu


Mă iartă, Doamne, că n-am plâns destul Cu cei ce sfâșiați își plâng necazul, Dar simt acum în piept, ca un recul, Cum i se surpă lacrimii zăgazul.   Nu vreau să cred într-un venin norveg, Căci îmi sunt frați întru umanitate, Însă sistemul tot nu-l înțeleg, Când seamănă tragism cu voluptate.   Tu dai…

Tu, Tată dăltui lutul!


Sunt zile când în mine o luptă se aprinde Şi îmi slăbeşte trupul şi sufletu-mi cuprinde În timp ce firea-şi cere un drept ce-i pământesc Simt duhul cum tânjeşte după-un locaş ceresc… Iar eu mă simt captivă…mi-s paşii temători Mă înspăimântă calea cu-abisul din vâltori… Mi-s aripile frânte şi trupul ostenit Iar gândul se întoarce la tot ce am iubit! Aş vrea un armistiţiu…şi caut în jurul meu Un ajutor în luptă…dar nu-l găsesc şi-i greu Căci firea se înalţă şi cere bunăstare Iar duhul plânge-n taină cu lacrime amare… Atunci, cu sfiiciune citesc al Tău Cuvânt Iar duhul cu-o zvâcnire îşi ia spre cer avânt Când trupul se proşterne umil în rugăciune Şi cheamă-a Ta prezenţă şi strigă al Tău Nume! La Tine, doar la Tine Părinte-al meu iubit Găsit-am pace sfântă şi dor nemărginit Şi chiar de uneori mai simt o luptă-n mine Tu Tată dăltui lutul şi-mi dai puteri prin Tine! Vulcan-10-12-2015    Maria Luca