Doamne… nimeni nu-i ca Tine!


Doamne, nimeni nu-i ca Tine Sfânt, măreț și minunat… Nimeni ca și Tine Doamne Nu ne-a binecuvântat… Când prin valuri și furtună Pașii noștri ne-au purtat Tu ne-ai fost mereu alături Ne-ai păzit și ne-ai vegheat… Doamne, Tu ne ești Lumină Ne ești Scut în vijelii Tu cunoști lăuntrul nostru Și durerile ne știi… Brațul Tău în noaptea rece Ne conduce orice-ar fi Și prin orice încercare Ne ții în credință vii… Nimeni nu-i ca Tine, Doamne Iubitor pân la sfârșit.. Nimeni pentru-al nost’ păcat Viața nu și-ar fi jertfit… Mă închin cu reverență Mulțumesc că m-ai iubit Și din mii și mii Isuse Tu pe mine m-ai găsit!!! Vulcan-14-05-2017     Maria Luca

Slujbă fără negociere


Inițial publicat pe La moara lui Felix:
Bărcile priponite la mal și năvoadele întinse la uscat trebuie să fi fost elemente esențiale într-un tablou înfățișând Capernaumul. Satul de graniță își trăia tihna în clipocitul apei Ghenezaretului, fiind și la doar trei kilometri de locul unde Iordanul se varsă în lac. Nu-i de mirare, deci,…

Atât de lungă-i calea…


Atât de lungă-i calea și-atâția spini pe ea Când trupu-n taină geme și crucea-mi pare grea… Atât de lungă-i calea și ceru-așa departe Când firea-mi pământească de Tine mă desparte.. Și valuri multe, multe lovesc în barca vieții Cu lacrimi și suspine vin zorii dimineții… Genunchii-mi sângerează plecați în rugăciune Și-aștept un semn Părinte să-mi spui ce ai a spune.. Mi-e inima altarul unde cândva, iubirea Ardea cu focul sfânt ce-aduce fericirea Dar azi e obosită și focu-abia transmite O palidă căldură spre cerurile sfinte…. O, Tatăl meu din ceruri Te rog cu umilință Privește către mine…spre slaba mea ființă Mai lasă Doamne-un strop…un strop de îndurare Să-mi dea puteri în trup și-n suflet vindecare… Cu brațul Tău puternic așează-mă pe Stâncă Astâmpără furtuna din marea cea adâncă… Fii Călăuză Sfântă când rătăcesc prin noapte Când lungă-mi pare calea și ceru-așa departe! Vulcan-18-04-207     Maria Luca

Mi-e teamă uneori…


Mi-e teamă uneori De umbre și de ploi… Mi-e teamă de cuvinte, De-aducerile-aminte, De gândul nerostit Și visul pustiit… Mi-e teamă de ”iubirea„ Ce și-a uitat menirea Și-aduce întristare Și sângeră și doare… Mi-e teamă Domnul meu Că drumul e prea greu Să mai ajung la Tine Prin valea de suspine… O, mâna de-ai întinde Și-n brațe m-ai cuprinde Aș prinde iar puteri Prin lumea de dureri Țărâna să nu geamă Să nu-mi mai fie teamă! Vulcan-16-04-2017 Maria Luca

Conferința Județeană de Tineret


Locaţie: Biserica Penticostala Betleem – Orastie Data : Sâmbătă 20 Mai Orele – 16:00 Invitat : Adi Mocanu Tema : Doamne, ce vrei să fac?!? Stimați tineri, Vă salutăm în scumpul Nume al Domnului nostru Isus Hristos. Suntem onorați să vă invităm sâmbătă, 20 Mai, la conferința județeană de tineret organizată de Biserica Penticostală Betleem – Orăștie.…

Pentru tine, amicul meu…


Aș vrea să fiu un înger pentru tine Să te sărut pe suflet…să te-alint Să șterg durerea ce-ți umbrește chipul Și-a încolțit din vorbe ce te mint… Și-aș vrea să fiu zefirul ce adie Purtând cu el parfum de primăvară Să-ți fur șuvița ce-a albit la tâmple Și-n ochi să te privesc întâia oară… Aș vrea să fiu o aripă în zbor Să port cu mine un crâmpei de soare În serile târzii și poate reci Să-ți fac din viață cânt și sărbătoare… Să te cuprind cu brațele de dor Topind răceala care ne desparte Iar tu să știi că pentru tine vreau Să fiu un înger ce veghează-n noapte… Maria Luca

Samson și darurile irosite


Inițial publicat pe La moara lui Felix:
Pe vremea când în Israel „fiecare făcea ce-i plăcea”, nu erau reviste de culturism. Altfel, l-ar fi desenat pe copertă.. Și merita, după felul cum arăta. Era Samson, fiul lui Manoah. Nu a trebuit să meargă la sală nici să se îndoape cu steroizi. Nu a „tras…

Iubirea, ca o ploaie…


O, de-aș putea cumva iubirea să-nțeleg Aș pune-o ca un scut peste pământu-ntreg Să nu mai fie lacrimi nici ură nici durere Să nu alerge omu după măriri și-avere… Dacă-aș putea aș pune iubirea într-un nor Și-aș da-o ca o ploaie peste pământ, cu dor S-atingă orice suflet, în el să înflorească Și inima de gheață să-nvețe să iubească… Și-aș face din iubire veșmânt de sărbătoare Să-mbrac cu el pământul ce sângeră și doare… S-alung furtuni de ură ce vin pe marea vieții Și să aduc în lume splendoarea dimineții… O, de-aș putea cumva iubirea să-nțeleg Aș pune-o ca pecete peste pământu-ntreg.. Mi-aș pune viața însăși zălog pentru iubire Să fie-n lume pace, belșug și fericire! Vulcan-08-04-2017      Maria Luca

Examen la dragoste


Dimineața începutului de vară, pe țărmul Tiberiadei, s-a dovedit a fi cu totul deosebită pentru cei șapte pescari. După o noapte de trudă pe valuri, soldată cu un eșec dureros, au trăit, iată, și miracolul: o nouă pescuire miraculoasă! Se întâlniseră cu Isus cel înviat și au văzut, din nou, că în prezența Lui năvoadele…